Condamnări exagerate

M-au certat internauții că, în loc să mă ocup de Dosarul Transferurilor, am publicat miercuri un articol despre cariera tînărului Alex Maxim. “Țara arde și baba se piaptănă”, m-a ironizat unul dintre ei, de aceea voi căuta să explic de […]

M-au certat internauții că, în loc să mă ocup de Dosarul Transferurilor, am publicat miercuri un articol despre cariera tînărului Alex Maxim. “Țara arde și baba se piaptănă”, m-a ironizat unul dintre ei, de aceea voi căuta să explic de ce am întîrziat. Una că predasem articolul despre Maxim înainte de a se anunța condamnările din fotbal și alta că opiniile mele, eram și sînt convins, îi deranjează pe cei care au jubilat la auzul veștii că Gică Popescu și ceilalți vor intra în pușcărie.

Datorită vîrstei, dar și pentru că îi știu bine pe cei 8, pe Gică Popescu încă de cînd era junior, iar pe ceilalți din emisiunile de TV și radio la care i-am invitat de-a lungul timpului, nu simt vreo satisfacție că procesul s-a sfîrșit așa. Remarc că demersul pornit de Gazetă în 2006 s-a finalizat, dar atît. În măsura în care unii, cu precădere mai tineri, par foarte încîntați, chiar fericiți, eu mă bucur mai puțin de răul altora, fie aceștia și vinovați.

Cînd afirm că sentințele privind transferurile sînt excesive, am în vedere cîteva argumente, zic eu solide. Unul ar fi acela că, însumînd 34 de ani și 3 luni de închisoare cu executare, oamenii din fotbal au primit pedepse mai dure decît condamnații din toate procesele soluționate în ultimul timp. Concret, Transformatorul s-a ales cu 34 de ani, FNI cu 31, Trofeul Calității cu 25, Rețeaua Voicu cu 11 și așa mai departe. Notînd că în Dosarul Transferurilor numai statul a reclamat un prejudiciu, nimeni altcineva, întrebarea e în ce măsură frații Becali, Borcea și ceilalți pot fi etichetați drept cei mai mari infractori din istoria modernă a României?! Nu cumva e prea mult?!

Nu zic că ei n-au greșit. Clar că au greșit. După ce am parcurs cap-coadă rechizitoriul, doldora de aproximări și de estimări, zic doar că, prin comparație cu alții, n-au greșit cît să ia împreună peste 34 de ani cu executare! Cu destule te poți juca pe lumea asta, nu însă și cu libertatea oamenilor!

Alt argument menit să provoace nedumerire se leagă de faptul că doamnele Alexandrescu și Strîmb, judecătoarele de la Curtea de Apel “care au schimbat fotbalul”, cum titra ieri Gazeta, au dictat pedepse mai grele decît cele cerute de procurori pentru Popescu, Pădureanu, Nețoiu și Stoica! Sigur, judecătorii sînt suverani, au pîinea și cuțitul, atît că în practica judiciară nu prea se întîmplă ca judecătorii să dea condamnări mai mari decît cele solicitate de procurori. Cazurile care nu respectă această lege nescrisă sînt foarte rare, excepții de la regulă. MM a sesizat corect pe Facebook.

Ca atare, nimeni nu mă poate împiedica să gîndesc că, pedepsind peste capul procurorilor, doamnele judecătoare au vrut să iasă în evidență. Să avertizeze, ba și să bage în sperieți. Atît că în justiție nu-și au loc demonstrațiile de nici o natură. Fiecare ar trebui să plătească în funcție de ce a comis, nicidecum pentru a fi exemplu pentru alții.

Pe lîngă numeroase motive de mirare, de pildă, că Borcea a acționat de fiecare dată cu aprobarea Consiliului de Administrație al lui FC Dinamo, că Pădureanu e bătrîn și umblă din spital în spital, că George Copos n-a semnat cu mîna lui nici un act în cazul Dulca etc. etc., mai e acela al condamnării lui Gică Popescu la exact 3 ani, o lună și 10 zile, ca nu cumva, dacă primea 3 ani ori mai puțin, să se fi pus problema suspendării pedepsei!

Apreciez că instanța cu pricina trebuia să țină cont de amănuntul că Gică Popescu a făcut cinste culorilor României. Că i-a adus glorie prin cele 115 selecții în echipa națională și prin aceea că a purtat banderola de căpitan al Barcelonei la cîștigarea Cupei Cupelor. Tocmai pentru că venim în fața judecătorilor cu erorile noastre, dar și cu biografiile noastre, Gică Popescu merita un plus de bunăvoință, fapt subliniat recent de însuși premierul Victor Ponta. Poate i se cuvenea chiar clemență în condițiile în care, achitînd impozitul dosit inițial, Gică și-a recunoscut greșeala. Iar greșeala recunoscută e, sau ar trebui să fie, pe jumătate iertată.

Din păcate însă, noi parcă abia așteptăm să li se întîmple un necaz celor cu care ne-am mîndrit cîndva, ca să moară, nu-i așa, și capra vecinului! Alții gîndesc altfel. În Olanda, celebrul antrenor Guus Hiddink a fost condamnat la 6 luni cu suspendare pentru evaziune fiscală, iar ex-internaționalul Patrick Kluivert a prestat 240 de ore de muncă în folosul comunității după ce, în 1995, a strivit cu mașina un bărbat, director de teatru! Alții știu să prețuiască, să respecte și să-și aducă aminte, nu și noi.

La televizor, Tolontan numea condamnările dictate împotriva celor 8 ca aspre. Cu riscul de a fi socotit nostalgic ori chiar depășit, eu le găsesc de-a dreptul exagerate. Trase de păr. Forțate.