O declarație prostească

De cîte ori criticăm “naționala” și-l bălăcărim pe Pițurcă pentru lipsa rezultatelor, neglijăm un aspect important, acela că sînt din ce în ce mai rari jucătorii români care se remarcă peste hotare. Dacă altădată, cu precădere pe vremea Generației de […]

De cîte ori criticăm “naționala” și-l bălăcărim pe Pițurcă pentru lipsa rezultatelor, neglijăm un aspect important, acela că sînt din ce în ce mai rari jucătorii români care se remarcă peste hotare. Dacă altădată, cu precădere pe vremea Generației de Aur, direcția de deplasare era din țară către străinătate, de ceva timp sensul s-a inversat. Mai pleacă jucători afară, Chiricheș, Rusescu, Bourceanu, Luchin, Curtean și alți cîțiva, dar și mai mulți se întorc. Printre aceștia se numără Mutu și Zicu, Keșeru și Alibec, Nistor și Șt. Grigorie, S. Moga și Himcinschi, Șt. Popescu și Lovin, iar enumerarea poate continua.

Exceptîndu-i pe Șt. Radu de la Lazio, pe Chiricheș de la Tottenham și pe Maxim de la Stuttgart, toți trei cu statut de titulari, chiar dacă “neamțul” a mai pierdut teren, ceilalți joacă mai puțin sau deloc. Pe lista lor figurează, dintre “tricolorii” mai vechi ori mai noi, Pantilimon, Lobonț, Torje, Nicoliță și Săpunaru, ei și ex-dinamovistul Nica mulțumindu-se cu postura de rezerve bine plătite. Oricum, infinit mai bine plătite decît în țară. La rîndu-i, despărțit de West Ham din proprie inițiativă, Raț își caută echipă, iar Chivu, etern accidentat, pare să se agațe de-o himeră. Evident, un bilanț slab, foarte slab. Sub nici o formă, din păcate, dătător de speranțe.

Discutînd despre cei reveniți, n-ar strica scos din discuție Mutu, 34 de ani, aflat la finalul unei cariere de anvergură. Poate nu pe măsura promisiunilor, dar cu destule realizări. Asemenea lui Zicu, dar înaintea lui, Mutu nu și-a fructificat integral talentul, l-a risipit și a rămas dator. La fel de adevărat e însă că n-a trecut prin fotbal ca gîsca prin apă, lăsînd moștenire un nume cunoscut. Controversat, dar cunoscut pretutindeni.

Spre deosebire de Mutu și, parțial, de Zicu, ceilalți s-au întors, le cer scuze, cu coada între picioare, învinși. Care pe ușa din spate, care pe scara de serviciu, toți însă cu ochii în pămînt! Deși neînrolați în formații de top, au decepționat. De pildă, vîndut în august 2013 de Pandurii lui Evian, club pentru care a bifat 128 de minute mari și late, nici măcar un singur meci cap-coadă în campionat, Nistor a aruncat vina pe antrenor. S-a grăbit să-l acuze pe Dupraz: “N-am jucat pentru că eram român!”

Cuvintele lui au stîrnit perplexitate, chiar l-au scos din sărite pe Bölöni, știut fiind că lotul lui Evian cuprinde fotbaliști de 13 naționalități, între care Abdallah evoluează pentru Insulele Comore! În consecință, pare greu de crezut, chiar imposibil, că Dupraz l-a ținut pe tușă pe Nistor din pricina originii acestuia. Iată de ce, în loc să arate cu degetul spre banca tehnică, mijlocașul gorjean ar trebui să înțeleagă de ce a stat pe bară în Franța. Simplu de ce, din cauză că a jucat prost, probabil la fel de prost cum gîndește.