S-a îndreptat vînzarea!

Spre deosebire de alții, n-am să insist asupra lipsei de valoare a adversarului întîlnit și învins luni seara, Korona Kielce, locul 12 în Polonia, întrucît nici Lokomotiv Plovdiv, care a bătut-o pe Steaua, n-a fost mai brează. Aceeași marfă, aceeași […]

Spre deosebire de alții, n-am să insist asupra lipsei de valoare a adversarului întîlnit și învins luni seara, Korona Kielce, locul 12 în Polonia, întrucît nici Lokomotiv Plovdiv, care a bătut-o pe Steaua, n-a fost mai brează. Aceeași marfă, aceeași subțirime. Luni însă, campioana României s-a mobilizat și, parcă trezită din pumni, a cîștigat fără emoții “amicalul” cu numărul 9. Astfel a obținut cea dintîi victorie din 2014. S-a văzut că papara servită roș-albaștrilor după eșecul cu Lokomotiv le-a prins de minune acestora.

Cum rezultatul cu Korona a fost 3-1 (2-0), evident că Steaua s-a detașat în prima repriză. Pe parcursul căreia a folosit o formulă, Tătărușanu – Varela, Szukala, Gardoș, Latovlevici – Prepeliță – Popa, Stanciu, Chipciu, Tănase – Piovaccari, care ar putea fi, întărită cu Pintilii și, eventual, cu Sînmărtean, cea preconizată pentru retur. Vreme de 45 de ­minute, mecanismul a funcționat mulțumitor spre bine. Pe lîngă siguranța oferită de “cla­sicii” Szukala și Gardoș, Varela s-a dovedit o variantă plauzibilă pentru postul de fundaș dreapta, Prepeliță a ținut strîns zona centrală ca unic închizător, iar Stanciu a întrecut așteptările, ex-vasluianul fiind socotit ­MVP-ul partidei. În stilul obișnuit, adică alternînd re­ușitele cu greșelile, Latovlevici, Popa, Tăna­se, Chipciu și Piovaccari au prestat de nota 6 spre 7.

După pauză, introducîndu-i pe Niță, Rîpă, Pîrvulescu, Răduț, Iancu, Keșeru și Kapeta­nos, Reghe i-a păstrat numai pe Varela, Gar­doș, Popa și Stanciu. În ciuda eforturilor ultimului, care a transformat im­pecabil și o lovitură liberă de la 18 metri, evolu­ția Stelei n-a mai avut aceeași consistență și nici aceeași strălucire. În măsura în care o astfel de scădere se explică deoarece ­într-un fel joacă titularii și în altul rezervele, nu-i de neglijat faptul că mai ales Keșeru și Kapetanos, dar și Răduț, continuă să-și caute locul. Poziția. Ritmul. Le caută și nu le găsesc.

Deși evit să fac un caz din Keșeru, sînt dator să observ, cu regret, că săptămînile trec, iar acesta întîrzie să se acomodeze, să se încadreze. Pare străin de echipă, personaj din alt film!  Recurgînd la un citat celebru, ­nu-i pune nimeni sula-n coaste, însă ar trebui să înțeleagă că pînă și răbdarea are o ­limită. Pe care e recomandabil s-o respecți, nu ­s-o forțezi. E o impietate s-o forțezi cînd iei o că­ciulă de bani.

Propunîndu-și mai mult și realizînd mai mult, roș-albaștrii le-au oferit suporterilor izbînda cerută de aceștia și, din păcate, tot amînată. Întrucît Reghecampf susține că scorurile din “amicale” nu contează, vă propun să nu supraevaluăm succesul de luni. E însă normal să remarcăm, chiar obligatoriu, că fotbaliștii din Ghencea și-au schimbat atitudinea, că au vrut, au muncit și au transpirat. Semne îmbucurătoare, pe lîngă faptul că s-au luat în serios pe ei înșiși, au renunțat și să-și mai privească de sus adversarii. Altfel zis, Steaua a început să reamintească de campioana României.