Culmea tupeului
Se știe că, ex-șef al Comisiei Centrale a Arbitrilor și actual președinte al Asociației Municipale de Fotbal București, Vasile Avram se numără printre aspiranții la succesiunea lui Mircea Sandu. În această calitate, cu prilejul unei conferințe de presă organizate deunăzi, […]
Se știe că, ex-șef al Comisiei Centrale a Arbitrilor și actual președinte al Asociației Municipale de Fotbal București, Vasile Avram se numără printre aspiranții la succesiunea lui Mircea Sandu. În această calitate, cu prilejul unei conferințe de presă organizate deunăzi, a prezentat și adresa prin care i-a cerut Nașului, printre altele, să nu-l mai sprijine public pe Gică Popescu și să-l suspende pînă la alegeri pe secretarul general Adalbert Kassai, cooptat în echipa candidatului amintit mai sus.
Adresat FRF, documentul e de citit. Merită reținut. Inclusiv solicitarea ca “lupta pentru șefia Federației să fie corectă, egală, fără «frății»”, aspect asupra căruia Avram a insistat în mod deosebit: “Vreau o campanie bazată pe principii, nu pe cumetrii!”.
Normal ar fi să-l susținem pe unul care gîndește așa. Eventual, să-l și felicităm. Numai că, din păcate, Vasile Avram nu-i în măsură să se refere la principii, oricare ar fi ele, deoarece atîta vreme cît a condus CCA le-a încălcat pe toate, en gros, fără excepție! Ca să-și favorizeze propriii băieți, pe “centralul” Marius și pe asistentul Valentin, a început prin a modifica baremul de înălțime. Ulterior, spre a-l promova cu precădere pe cel dintîi, altfel un tip de ispravă, s-a zbătut din răsputeri să-l impună în top. Evident, lăsați adesea pe loc și uneori dați înapoi, colegii fraților Avram au suferit. Nu i-a auzit însă nimeni, s-au plîns degeaba!
De pildă, sacrificîndu-l pe Robert Dumitru, care reușise atunci un sezon de vîrf, șeful CCA nu s-a sfiit să-i încredințeze fiului său, sfidînd logica și bunul simț, finala Cupei României 2011, cîștigată de Steaua la Brașov, 2-1 în fața lui Dinamo. La capătul unui meci pe care Marius l-a făcut praf, GSP l-a declarat “cel mai slab din finală” și l-a notat cu 3.
Dacă s-ar fi mulțumit să-și împingă de la spate odraslele, inclusiv pe plan internațional, Avram sr. n-ar fi fost de condamnat cu asprime. În fond, e omenește ca un tată să-și ajute copiii, e explicabil. Numai că Avram a provocat un rău infinit mai mare prin aceea că a operat delegările, etapă de etapă, în funcție de simpatii, de prietenii și chiar de interese.
A avantajat unele echipe și le-a nedreptățit pe altele. Punîndu-i pe majoritatea fluierașilor în posturi neplăcute, a compromis întreg arbitrajul. Nu numai că le-a stricat imaginea arbitrilor, dar a permis să se discute despre aceștia ca despre niște hoți, ca despre niște infractori!
Iată de ce, deși ar mai rămîne atîtea de spus, îți sare țandăra, te crucești, descoperind că tocmai cel care a ignorat orice principiu îndrăznește să vorbească despre principii și despre respectarea lor
Ai nevoie de un tupeu nemărginit precum Vasile Avram pentru a-ți imagina că-i poți păcăli pe toți, că-i poți duce de nas ca și cînd ar fi naivi, amnezici ori amîndouă! Atît că a încerca nu înseamnă și a izbîndi.