Pițurcă și arbitrii
N-am scris nimic între cele două manșe ale barajului tocmai pentru că m-am ferit să vînd iluzii, utopii. Am intuit că nu ne vom califica, așa că am preferat să tac pentru a nu afecta moralul suporterilor. Din păcate, s-a […]
N-am scris nimic între cele două manșe ale barajului tocmai pentru că m-am ferit să vînd iluzii, utopii. Am intuit că nu ne vom califica, așa că am preferat să tac pentru a nu afecta moralul suporterilor. Din păcate, s-a adeverit că am avut motive de teamă, deși nu-s de acord cu selecționerul că grecii au fost mai buni. Mai realiști și mai pragmatici, da, însă nu mai mult. În măsura în care termenul nu deranjează, aș spune că au fost mai șmecheri, mai speculativi.
Considerîndu-i mai buni pe eleni ca să-și găsească o scuză în plus, Pițurcă a greșit. Ca și atunci cînd, imediat după egalul de pe Național Arena, și-a felicitat jucătorii! Cum “tricolorii” au vrut, dar n-au putut, laudele nu s-au justificat, s-au potrivit ca nuca-n perete. La urma urmei, nu-i feliciți pe unii care au ratat obiectivul, care au eșuat. La fel, n-am înțeles nici expresia că “băieții au făcut multe lucruri bune pe durata campaniei”. Cum adică? Păi, de ce altceva ar veni băieții la “națională” dacă nu ca să facă lucruri bune?! Normalității nu i se dedică ode, ea se consemnează și atît.
Vom avea timp berechet să analizăm confuziile selecționerului, erorile comise de Raț et Comp. Să comentăm pe marginea adevărului, ori a prejudecății, că fotbaliștii români nu rezistă partidelor cu miză programate la interval de 3 zile, că rămîn fără suflu și fără entuziasm, de unde și opțiunea lui Pițurcă de a schimba între vineri și marți mai mulți titulari. Apropo, Santos l-a înlocuit numai pe Katsouranis, aflat însă în stare de suspendare.
Pe moment, oprindu-ne asupra arbitrajului de la baraj, să observăm că el ne-a fost potrivnic. Dacă la Atena asistentul portughez Jose Tiago i-a permis lui Mitroglou să deschidă scorul din poziție de ofsaid, la București “centralul” sîrb Milorad Mazici i-a refuzat lui Mățel un penalty în faza în care acesta, la 1-1 în minutul 76, a șutat spre poartă, iar Holebas, cu brațele depărtate de corp, a atins mingea cu amîndouă mîinile!
Dincolo de aceste gafe, probabil că tot grecii s-ar fi calificat. Numai că e foarte greu să începi un meci de la 0-1, la fel cum returul putea căpăta altă turnură în cazul în care, cu un sfert de oră înaintea finalului, Mazici ar fi fluierat 11 metri și tabela ar fi arătat 2-1. Cît ne place nouă să ne dăm domni, remarcînd propriile minusuri, nu slăbiciunile altora, să convenim că arbitrii ne-au ars în ambele manșe. Ne-au nedreptățit. N-am pierdut barajul din pricina lor, dar au contribuit și ei din plin la eșec.
Unii afirmă că s-a întîmplat așa deoarece elenii îl au pe Kyros Vassaras în Comisia de Arbitri a UEFA, for în care noi nu mai sîntem reprezentați de vreo 15 ani, de la retragerea lui Dan Petrescu-Fibră. Nu pretind că lui Tiago ori lui Mazici le-ar fi frică de Vassaras. Cu siguranță însă că îi interesează punctul de vedere al grecului și țin cont de el. Numai că în timp ce alții își împing compatrioții în funcții înalte și îi susțin prin orice mijloace, la noi funcționează, inclusiv în materie de arbitraj, bîrfa și invidia!
Nouă nu trebuie să ne facă alții rău pentru că ne facem singuri!