Și istoria e cu noi
Mulți zic că am picat la baraj cu cine trebuia, Grecia fiind adversarul convenabil. Da și nu. Îndrăznesc să am îndoieli, ba și temeri, în condițiile în care echipa de sub Acropole n-a avut strălucire pe parcursul recentelor preliminarii mondiale, […]
Mulți zic că am picat la baraj cu cine trebuia, Grecia fiind adversarul convenabil. Da și nu. Îndrăznesc să am îndoieli, ba și temeri, în condițiile în care echipa de sub Acropole n-a avut strălucire pe parcursul recentelor preliminarii mondiale, însă a avut rezultate. Deși socotită lipsită de anvergură, pragmatică pînă unde nu s-a sfiit să sacrifice spectacolul, ea a cîștigat cu 1-0 jumătate din partidele susținute în grupă, 5 din 10, inclusiv în Liechtenstein! Dacă a înscris numai de 12 ori, a luat gol și mai rar. De necrezut, în doar două întîlniri! Evident că asta înseamnă o apărare-beton, adevărată fortăreață.
Personal, aș fi preferat să nu dăm peste “vulpoii” Karagounis, Katsouranis și Salpingidis, care adună împreună peste 100 de ani și 300 de selecții. I-aș fi preferat pe mai tinerii Modrici și Mandzukici, poate mai talentați, dar sigur mai risipitori, am explicat ieri de ce. Nu-i însă rău nici așa, să nu-l mîniem pe Dumnezeu! În plus, amănuntul că bătălia va începe la Atena, nu la București, pare să ne avantajeze în ciuda faptului că destui specialiști îi consideră pe eleni mai periculoși în deplasare decît acasă. Cum și istoria e de partea noastră, 17 victorii contra 5, chiar există suficiente motive să sperăm în calificare.