Ce-ați spune de Croația?

Ideal era să nu disputăm nici un baraj pentru a prinde Mondialele 2014, dar hai să fim realiști și să zicem că nu-i rău nici așa. Tot ne mai rămîne o șansă în condițiile în care, altă invitație la obiectivitate, […]

Ideal era să nu disputăm nici un baraj pentru a prinde Mondialele 2014, dar hai să fim realiști și să zicem că nu-i rău nici așa. Tot ne mai rămîne o șansă în condițiile în care, altă invitație la obiectivitate, “naționala” Olandei s-a dovedit net superioară celei a României. Ea a arătat o clasă în plus peste restul componentelor grupei, chiar mai multe.

Acum, anticipînd tragerea la sorți de astăzi, cred că n-ar strica să ne ferim, în ordine, de reprezentativele Portugaliei, Ucrainei și Greciei. Personal, dac-aș putea alege, aș prefera Croația deoarece o consider mai vulnerabilă. mai ușor de abordat.

De Portugalia mă tem din pricina valorii lotului, luminat de harul lui Cristiano Ronaldo. S-a repetat că Țara Fadoului are superfotbaliști, dar nu și o “națională” pe măsură, observație valabilă probabil și în prezent. Așa se și explică, printre altele, de ce n-a izbutit să învingă Israelul nici în tur, nici în retur Dependentă de dispoziția lui CR7, cînd fabulos, cînd apatic, formația lusitană e însă mai bine de evitat. Las’ să nimerească alții peste ea!

N-aș dori să picăm nici cu Ucraina din pricină că fotbalul de-acolo, hrănit de investiții imense, se află pe un trend ascendent. Spre deosebire de deceniul precedent, echipa na-țională nu se mai alimentează numai de la Dinamo Kiev și Șahtior Donețk, ci adună jucători inclusiv de la Metalist Harkov și Dnepr Dnepropetrovsk. Remarcînd că ucrainenilor nu le-a căzut rangul să le confere cetățenie sîrbului Devici și brazilianului Edmar, n-aș vrea să picăm cu trupa lui Fomenko și pentru că, alcătuită aproape în întregime din campionatul intern, aceasta e omogenă și, ca atare, periculoasă. Așa vede lucrurile și Mircea Lucescu.

Deși n-a strălucit în preliminarii, Grecia a etalat o calitate tehnică și un echilibru interior greu de zdruncinat. Tăria garniturii elene vine dintr-un moral de fier și, punctual, dintr-o apărare dificil de străpuns. Întrucît Grecia înscrie rar, dar ia gol și mai rar, s-ar recomanda să nu dăm nici peste ea! Concret, n-are strălucire, dar are rezultate!

Paradoxal, chiar nu m-ar deranja un duel cu Croația, ar merge. Paradoxal, din pricină că, de regulă, “șahiștii” ne-au creat probleme și chiar ne-au bătut, ultima oară la CM 1998. Totuși, în ciuda unor talente ca Modrici și Mandzukici, Hrvatska nu mai înseamnă mașina de fotbal care duduia în urmă cu 4-5 ani.

Mi-ar plăcea să cădem cu ea și în ideea că apele continuă să fie agitate la Zagreb după demisia antrenorului Stimaç. Fără să ne bucurăm de necazul altuia, gîndesc că ne-ar putea folosi războiul orgoliilor din Croația, unde fiecare se ceartă cu fiecare și toți cu toți!

Dincolo de ce vor decide sorții, să judecăm însă că vom ataca barajul din postura de outsideri, cu o șansă teoretic mai mică decît a oricăruia dintre adversari. Asta și pentru că în actualul lot tricolor nu figurează nici un jucător care să fi participat la CM, ci doar cîțiva, Lobonț, Goian, Raț și Marica, eventual, Mutu și Nicoliță, au evoluat la CE, în 2008. În loc să ne sperie, acest argument ar trebui să ne mobilizeze. Să sperăm că nici nu va fi altfel.