O bere pentru Rusescu!

Vom discuta la nesfîrșit dacă Steaua s-a păcălit ori nu cedîndu-l pe Raul Rusescu la Sevilla pentru numai 2,5 milioane de euro. Deoarece vorbim despre golgeterul Ligii 1, suma pare derizorie, nepermis de mică. Pe de altă parte însă, astfel […]

Vom discuta la nesfîrșit dacă Steaua s-a păcălit ori nu cedîndu-l pe Raul Rusescu la Sevilla pentru numai 2,5 milioane de euro. Deoarece vorbim despre golgeterul Ligii 1, suma pare derizorie, nepermis de mică. Pe de altă parte însă, astfel e cotat, spre în jos, campionatul nostru, considerat modest și, mai trist, inclus pe lista celor mai controversate de pe continent, chiar din lume! Știți de ce sau măcar bănuiți, deci mă opresc.

Nu văd de ce să ne mirăm că pentru Ștefan Radu, fundașul lui Lazio Roma, ofertele de transfer au fost și sînt de 4-5 ori mai mari, deși lucrurile ar trebui să stea exact pe dos, iar un marcator în genul lui Rusescu, un puncher, să fie mult mai apreciat, mai dorit și mai căutat. Dar intră în discuție, element hotărîtor, diferența de valoare și de imagine dintre Serie A și Liga 1. În condițiile în care prima a vîndut, vinde și va vinde mai bine, am putea conveni că Sevilla a plătit pentru Rusescu prețul corect.

Deși reunirea lotului roș-alb va avea loc abia pe 6 iulie, conducătorii clubului s-au grăbit să le înfățișeze ziariștilor și suporterilor noua achiziție. Au făcut-o într-o manieră inedită: prezentarea lui Ruse nu s-a desfășurat pe stadionul Sanchez Pizjuan, unde Steaua a cucerit Cupa Campionilor Europeni în 1986, ci în incinta unei fabrici de bere, printre lăzile,
și ele vopsite în roș-alb, de Cruzcampo!

Dincolo de amănuntul că, deschisă în oraș încă din 1904, fabrica respectivă sponsori­zează de decenii întregi pe FC Sevilla, alăturarea dintre fotbal și o marcă de bere, fie și cu tradiție, trebuie să-i fi surprins pe unii români, iar pe alții chiar să-i fi deranjat!

S-ar cuveni însă ca aceștia să nu mai strîmbe din nas, dimpotrivă, să realizeze că cine bagă bani într-o afacere, indiferent de domeniu, stabilește și regula jocului. El comandă, restul ascultă și se conformează.

A venit vremea, în măsura în care n-a și trecut, să înțelegem că lumea se află în continuă mișcare, că progresează permanent, să înțelegem și să încercăm să ținem pasul cu ea. Măcar atît. Altminteri, sporește cu fiecare zi riscul să pierdem mai rău ritmul, să rătăcim și să rămînem cu ochii în soare, coada cozilor.

Ruse i-a salutat pe cei adunați să-l întîmpine în limba lor. Fără să-și găsească ușor cuvintele, s-a declarat “muy feliz” și hotărît “de ayudar este equipo, un gran equipo”. Întrucît nu cunoștea o boabă de spaniolă pînă să urce în avionul de Sevilla, rezultă că ex-stelistul a învățat peste noapte cîteva fraze, pe picior. De la impresarul Ioan Becali ori de la altcineva, nu contează. Important e că s-a preocupat, că s-a străduit, atitudinea lui fiind a unui tînăr cu capul pe umeri, a unui adevărat profesionist. Decis să se impună printre străini, Raul Rusescu a pornit operațiunea de cîștigare a simpatiei și a respectului andalu­zilor. Drumul e lung și greu, dar l-a început cu dreptul.