Mai încrezători, nu și entuziaști!
Pe lîngă victoria propriu-zisă, acest 3-2 cu “cangurii” trebuie să ne bucure, fie și numai în ideea că băieții noștri au reușit să întoarcă rezultatul de la 1-2. Pe scurt, ei au dovedit încredere în capacitățile lor, stăpînire de sine, […]
Pe lîngă victoria propriu-zisă, acest 3-2 cu “cangurii” trebuie să ne bucure, fie și numai în ideea că băieții noștri au reușit să întoarcă rezultatul de la 1-2. Pe scurt, ei au dovedit încredere în capacitățile lor, stăpînire de sine, sînge rece. Mai pe scurt, caracter. Mai departe, să nu uităm însă că au obținut victoria în condițiile în care, după minutul 52, trupa lui Osieck a schimbat aproape jumătate din formație. Ca atare, se poate spune că, de fapt, România a egalat și a bătut Australia B!
Comparativ cu durerosul 1-4 suferit în fața Poloniei, elevii lui Pițurcă au jucat miercuri mult mai bine. Cu un plus de ambiție și, element important, de talent, de har. Tocmai de aceea, în perspectiva confruntărilor decisive cu Ungaria și Olanda, evoluția “tricolorilor” ne-a mai liniștit. Atît însă, ea nu ne-a și entuziasmat, asta din pricină că adversarii, fără să fie de mîna întîi, au izbutit să-și creeze 4-5 ocazii imense de gol! Ne-am creat și noi, chiar mai numeroase, însă amănuntul că Brosque et Comp. au ajuns ca pe bulevard la poarta lui Pantilimon n-ar strica să-i dea de gîndit selecționerului. La fel, boală veche și nevindecată, superficialitatea cu care au continuat să fie tratate fazele fixe.
Îndeobște apărarea a arătat slăbiciuni, găuri. Dacă Tamaș a convins, recomandîndu-se ca soluție de avarie pentru postul de fundaș dreapta, atît “centralii” D. Goian și Chiricheș, cît și Raț au comis erori de neacceptat. Nesincronizări, neglijențe. Excelent în lansări, Chiricheș s-a complicat uneori. S-a vrut prea artist și s-a expus inutil. Raț a protestat anapoda la penalty-ul de 1-1 al australienilor: intervenind cu o forță disproporționată, imprudent, căpitanul “naționalei” a făcut fault, 11 metri! Atunci, ca și în momentul în care Torje a primit galben pentru simulare, a avut dreptate arbitrul spaniol, nu comentatorii de la Look TV, lansați în judecăți partizane și, din păcate, jenante.
România a construit lent și mocăit, adesea cu încetinitorul. Linia ei mediană a semănat cu un piston neuns, vinovați fiind Bourceanu, Pintilii și chiar Tănase, parcă fără chef și fără inspirație, osteniți! Inexplicabilă, apatia lor ar trebui să-i îngrijoreze pe Pițurcă și, deopotrivă, pe Reghecampf, căci turul din Europa League cu Ajax se apropie vertiginos.
Mai incisivi, mai zglobii, Grozav și Maxim au convins, deși impetuosul Torje ar merita considerat, opinia mea, MVP-ul partidei. Pînă să înscrie, B. Stancu a ratat nepermis și din orice unghi, lăsînd din nou impresia că nu-și găsește locul ca vîrf împins. Că ar prefera să stea mai în spate și să urce din linia a doua.
Logic că victoria din “amicalul” cu Australia ne-a întărit moralul înaintea duelului de pe 22 martie, cînd e de presupus, ba și de dorit, că vor reapărea titulari Mutu și, în măsura în care se va restabili, Marica. Aceștia n-ar trebui să lipsească, în ciuda faptului că și cu ei, și fără ei, la Budapesta va fi mai dificil decît la Malaga. Pe marginea subiectului însă vom mai discuta.