Marica și alegerea lui

Deși intrat în ultimele 6 luni de contract, Ciprian Marica a rămas la Schalke 04. Faptul că ar fi refuzat să trateze, printre altele, cu Parma, cu Palermo și cu Standard Liege n-a avut însă darul să surprindă foarte tare. […]

Deși intrat în ultimele 6 luni de contract, Ciprian Marica a rămas la Schalke 04. Faptul că ar fi refuzat să trateze, printre altele, cu Parma, cu Palermo și cu Standard Liege n-a avut însă darul să surprindă foarte tare. Să șocheze, nici atît. Asta în ideea că golgeterul tricolor încasează două milioane de euro pe an, salariu pe care puține cluburi sînt dispuse să-l achite, fie și pentru un vîrf de atac, în contextul actualei crize.

Dar nu salariul pare să fi constituit principalul argument ce l-a determinat pe Marica să continue la Gelsenkirchen. A ­atîrnat greu în luarea deciziei amănuntul că internaționalul nostru, chiar dacă lăsat adesea pe banca de rezerve a “minerilor”, se simte excelent în Bundesliga. Printre numeroasele argumente în sprijinul afirmației de mai sus, ba și că fotbalul nemțesc își păstrează statutul și rangul, e și acela, dovadă dintr-o infinitate, că la recentul meci de pregătire Paderborn – Schalke, 1-2, au asistat 11.000 de spectatori!

Cam cîți adună de regulă în România o partidă de Liga 1 a liderului Steaua! În consecință, logic că Marica nu și-a ascuns admirația: “Numai în Germania mai vezi așa ceva!”. Obișnuiți să suspectăm orice declarație în tradiționalul stil mioritic, de data asta trebuie să-i dăm dreptate lui Ciprian. Ne obligă realitatea.

Într-adevăr, nu mai rezistă definiția lui Lineker conform căreia “fotbalul e un joc 11 contra 11 și pe care-l cîștigă mereu nemții”. Lucrurile s-au schimbat, mai cîștigă și alții, nemții mai și pierd. Ca impresie generală însă, aceștia nu încetează să ofere pilde demne de copiat. Exemple. Modele. Fără să fie cei mai talentați, ei sînt campioni în privința seriozității, a hărniciei și, capitol la care noi stăm prost, a organizării. Într-un cuvînt, a mentalității.

În fine, m-am apucat să scriu rîndurile de față după ce am citit, cu ochii cît cepele, că Ciprian, accidentat la genunchiul drept în timpul antrenamentului de marți seara, a fost operat de menisc a doua zi într-o clinică de top din Augsburg, iar joi a început recuperarea!  Ușor, atent, însă a început-o, pare de necrezut, dar ne alimentează speranța că s-ar putea restabili în perspectiva întîlnirii cu Ungaria din preliminariile CM, duel programat pe 22 martie la Budapesta. Măi, să fie, mi-am zis în sinea mea, convins că nu doar eu gîndesc astfel, în Românica ar fi stat 3 zile să i se dezumfle genunchiul, alte 3 să i se recolteze analizele și încă 3 să se decidă clubul la care spital să-l trimită!

Iată, abia acum înțelegem mai ușor motivul pentru care lui Marica îi place în Germania și în numele căruia a preferat să joace mai departe, deși nu meci de meci, în tricoul alb-albastru al lui Schalke. Lărgind cadrul discuției, mai înțelegem ceva, de ce fotbalul german progresează permanent, pe cînd cel românesc bate pasul pe loc de ani și ani. Ca să nu ne mai întristăm, e mai bine, ba și recomandabil, să ne oprim aici cu comparațiile.