Trezirea la realitate

Steaua a rămas datoare şi la Constanţa, unde a terminat 1-1 cu Farul. Cum, referindu-ne la competiţiile interne, n-a mai învins în deplasare din 10 septembrie 2006 (1-0 la Piteşti), iar acasă din 2 decembrie (3-1 cu Timişoara), e clar […]

Steaua a rămas datoare şi la Constanţa, unde a terminat 1-1 cu Farul. Cum, referindu-ne la competiţiile interne, n-a mai învins în deplasare din 10 septembrie 2006 (1-0 la Piteşti), iar acasă din 2 decembrie (3-1 cu Timişoara), e clar că suporterii roş-albaştri au suficiente motive de dezamăgire. De data asta însă, ca element nou, chiar şi cei mai înfocaţi avocaţi ai campioanei, Mihai Stoica şi Gigi Becali, şi-au cam pierdut răbdarea. Managerul general a ameninţat cu amenzile, iar patronul cu demiterile. În sfîrşit, au observat şi ei ceea ce tribuna sesizase mai demult, că Steaua nici nu mai cîştigă, nici nu mai face spectacol. Dacă o vreme explicaţia impasului a fost pusă, forţat, pe seama oboselii, a ghinionului ori a arbitrajului, de-acum pînă şi conducătorii au ajuns să realizeze că marile probleme se află în interior. În sînul unei echipe care a devenit uşor de citit şi, logic, uşor de contracarat. În consecinţă, Steaua nu trebuie să-i caute pe vinovaţi în afară, ci în ograda proprie. Pe moment, trezindu-se la realitate, Stoica a arătat cu degetul spre preparatorul fizic şi spre medic, dar următorul pe listă ar putea fi însuşi Olăroiu, căruia Becali i-a dat ca ultimatum derbyul cu Dinamo. Întrucît nu doar fanii continuă să preseze în Ghencea, dar încep să-i imite şi şefii, Steaua e obligată să regăsească urgent drumul spre succes. Dacă nu va izbuti, prima ocazie ivindu-se sîmbătă, cînd va întîlni Argeşul la Craiova, e de aşteptat ca Olăroiu să plece.

Cînd am scris că, părăsind peste noapte Clujul ca să se instaleze la Piteşti, Dorinel Munteanu s-a pripit, destui mi-au reproşat, cu precădere pe blog, că sînt nedrept cu antrenorul-jucător. Ba şi brutal. Viaţa a demonstrat însă că el a dat, cum mă exprimam atunci, vrabia din mînă pentru cioara de pe gard. Pe cînd CFR-ul visează la o cupă europeană, FC Argeş trage să moară. Are cel mai prost “adevăr”, -19, iar asta în ciuda faptului că fraţii Penescu au băgat bani serioşi în remanierea lotului. Egalul de sîmbătă, 1-1 cu FC Vaslui în Trivale, “a înfundat Argeşul spre B”, cum bine remarca în Gazeta de ieri Dan Udrea. Unde nu mai cad de acord cu tînărul meu coleg e în fraza lui de încheiere, conform căreia “s-a pierdut încă o şansă de a avea şi în sezonul următor în prima ligă o echipă condusă de un om de care fotbalul românesc are mare nevoie”. Neîndoios că fotbalul nostru a avut, are şi va avea nevoie de Dorinel, care s-a dovedit prin întreaga-i carieră, dar şi prin aceea că deţine recordul selecţiilor în “naţională”, 131, un personaj exponenţial, un model. Mai departe însă nu văd de ce, discutînd despre salvarea de la retrogradare, “neamţul” şi FC Argeş ar trebui să se bucure de simpatii în plus. Vor pica în liga secundă echipele, 4 la număr, ce vor fi strîns la finele stagiunii cele mai puţine puncte, atît şi nimic mai mult. Simplă matematică. Iată de ce mă îndoiesc că vreuneia dintre ele, indiferent cum se numeşte, i s-ar cuveni un regim preferenţial.