Falimentul atletismului

Ovidiu Ioaniţoaia îl consideră vinovat pe preşedintele federaţiei în măsura în care acesta n-a reuşit să se impună

Din mai 2005, de cînd fostul campion de fond Ilie Floroiu i-a succedat Iolandei Balaş la preşedinţia FRA, atletismul nostru a tot […]

Ovidiu Ioaniţoaia îl consideră vinovat pe preşedintele federaţiei în măsura în care acesta n-a reuşit să se impună

Din mai 2005, de cînd fostul campion de fond Ilie Floroiu i-a succedat Iolandei Balaş la preşedinţia FRA, atletismul nostru a tot pierdut teren pe plan internaţional. Dacă a mai obţinut totuşi cîte un succes ici şi colo, mai ales datorită triplusaltistului Marian Oprea sau a regretatei alergătoare Maria Cioncan, iată că la recent încheiatele Europene indoor de la Birmingham a înregistrat un eşec fără precedent. Pentru întîia oară în istorie, reprezentanţii tricolorului, deşi 27 la număr, 15 fete şi 12 băieţi, n-au cucerit nici o medalie. Faţă de 3 în 2005 şi 2002, 5 în 2000 etc. E drept, indisponibil, Oprea n-a participat, dar şi aşa bilanţul trebuie socotit ruşinos. El îndeamnă să se vorbească, de-acum nu mai încap îndoieli, despre prăbuşirea atletismului românesc. Vremea declinului, a impasului, a trecut. A venit, din păcate, cea a falimentului.

În sport, cînd lucrurile merg prost, de regulă se dă vina pe bani. Pe puţinătatea mijloacelor, a fondurilor. Întrucît scuza nu se potriveşte FRA, al cărei buget este mai mare decît al oricărei federaţii, dovadă că i-a permis buzunarul să cheltuiască aproape 50.000 de dolari cu deplasarea în Anglia, reiese că vinovaţii trebuie găsiţi în altă parte. De data asta, chiar la FRA, unde Ilie Floroiu a scăpat situaţia de sub control. Din care motiv, autocritic, şi-a şi anunţat demisia. Se va retrage la sfîrşitul lunii în curs. Justificîndu-şi gestul, s-a ferit să intre în amănunte, dar a menţionat că pleacă din pricina neînţelegerilor existente între el şi unii subordonaţi, gîlceavă care a degenerat în război. Chit că Floroiu n-a indicat persoane, ele nu sînt greu de identificat: directorul tehnic Constantin Mihail şi fostul secretar general Traian Badea, retrogradat nu demult pe post de funcţionar, însă cu acelaşi salariu. În ideea că, prin manevre, influenţe şi presiuni, au contribuit decisiv la alegerea noului preşedinte, respectivii şi-au închipuit, ştiindu-l pe acesta un tip cumsecade, dacă nu slab, că vor putea să conducă ei din umbră. Că vor fi lăsaţi, în semn de recunoştinţă, să-şi facă mendrele. Cînd au sesizat că lucrurile nu prea stau aşa, au început să se dezică de Floroiu. Ba şi, atacîndu-l pînă şi în Consiliul Federal, să-l împingă spre dezamăgire şi, implicit, spre demisie. Dar nu preşedintele, un om mai timid, însă corect, trebuia să iasă din joc, ci însuşi directorul tehnic, primul responsabil de lipsa rezultatelor. Comparînd cu fotbalul, e ca şi cînd, în cazul ratării repetate a obiectivelor, şeful FRF ar suporta primul consecinţele, nicidecum selecţionerul! Ca atare, s-ar fi impus ca Floroiu să se dispenseze de Constantin Mihail. Să-l treacă pe linie moartă, cum a procedat cu Traian Badea, eventual să-l dea afară. A dovedit însă că n-are atîta forţă, suficient curaj. Tocmai de aceea e necesar, pentru a readuce atletismul pe linia de plutire, ca ANS şi COSR, organismele care finanţează FRA, să intervină cît mai repede. Azi, deoarece mîine ar putea fi prea tîrziu.