Naționala, fluierături și aplauze
E bine că am învins Andorra cu 4-0, dar nu și că, spre deziluzia suporterilor, tabela de marcaj arăta în minutul 90 doar 2-0!
Plecînd de la lipsa de valoare a partenerilor, care se va confirma, am așteptat altceva […]
E bine că am învins Andorra cu 4-0, dar nu și că, spre deziluzia suporterilor, tabela de marcaj arăta în minutul 90 doar 2-0!
Plecînd de la lipsa de valoare a partenerilor, care se va confirma, am așteptat altceva de la “tricolori”. Am vrut iureș, am visat vreo 7-8 goluri. Să mă scuze Pițurcă, dar cred că e și vina lui. Deoarece a afirmat că l-ar mulțumi și un succes cu 1-0, le-a inoculat băieților ideea că nu-i obligatoriu să forțeze, să insiste.
Ca atare, după ce au deschis scorul, aceștia au lăsat-o mai moale și, o întreagă repriză secundă, au oferit un fotbal fără adresă și fără lumină. Posac, bălmăjit, anost. La fel ca împotriva Estoniei la Tallinn, și de data asta rezultatul a fost superior evoluției. Jocul a scîrțîit. Chiar dacă n-a convins, ba a și rămas datoare, echipa a dovedit însă atitudine. A pus osul, a transpirat. Deși i-a lipsit explozia, uneori și inspirația, a o urechea într-un moment în care a strîns maximum de puncte posibile, fie ele și în fața unor adversari slabi, echivalează cu a căuta nod în papură cu orice preț. N-ar fi corect.
Firește, “naționala” nu trebuie menajată, tratată ca un bibelou ce riscă să se spargă la o adiere de vînt ori chiar la un strănut. Nu trebuie însă nici ridicată în slăvi, gratulată cu nota 10 plus! , cum a dat selecționerul cu oiștea în gard. Normal e să păstrăm măsura în raport cu ea, să acordăm aceeași atenție jumătății pline a paharului și celei goa-le. La urma urmei, în ciuda cusururilor ei, intră în discuție echipa care e, sau ar trebui să fie, a noas-tră, a tuturor. Probă concludentă că 25.000 de oa-meni au venit s-o vadă marți seara jucînd cu nimeni de pe lume!
Pe de altă parte, să nu-i negăm publicului dreptul de a dezaproba atunci cînd, la 2-0 și în compania unor diletanți, “tricolorii” păreau mai dornici să păstreze rezultatul decît să mărească dife-ren-ța! Să ne fie limpede că, și dacă am condamna ase-menea reacții, ele tot s-ar produce. Omul plă-tește bilet ca să se manifeste, iar dacă Tănase nu nimerește nici pasele, nici șuturile, sigur că omul își va pierde răbdarea și va fluiera.
Nu-i elegant, dar nici nu se va întîmpla altfel vreodată. Deși nu-s avocatul lui Pițurcă, constat cu surprindere că sporește numărul bloggerilor care îi reproșează cîte-n lună și-n stele, ba și mai multe! Am mai spus-o și o repet, am avut unele obiecții privind alcătuirea lotului, la care s-ar fi cuvenit să-i convoace, opinia e mai largă, măcar pe Sînmărtean, pe Mureșan și pe Țucudean. Am scris ce-am gîndit, ceea ce nu mă împiedică să-i recunosc selecționerului niște merite incontestabile.
De pildă, curajul de a-i fi promovat pe foarte tinerii Mățel, Grozav și, mai nou, Al. Maxim. Reușind cea mai frumoasă fază a meciului cu Andorra, încîntătoare cascadă de driblinguri ce ne-a amintit de regretatul Dobrin ori de Hagi, ultimul speră și el la un tricou de titular. Să admitem că a cîștiga 3 jucători pentru “națională” într-un răstimp scurt nu-i de ici, de colo. E o realizare cu care, fără a-l complimenta, Pițurcă se poate mîndri. Chiar are cu ce.
Andrei Crăciun
Maria Andrieş
Alin Buzărin
Radu Cosașu
Costin Ștucan
Oana Dușmănescu
Cristian Geambaşu
Gusti Roman
Ovidiu Ioaniţoaia
Theodor Jumătate
Radu Naum
Tudor Octavian
Cătălin Oprişan
Radu Paraschivescu
Răzvan Prepeliță
Traian Ungureanu
Andrei Vochin
Arhivă
Biografie completă
Toate articolele