Rapid: bine, dar nu foarte

Cel mai important e faptul că -Rapidul a învins cu 3-1 pe MyPa în Giulești și se poate considera cu sacii urcați în căruță. Încă nu-i calificată, dar e ca și. A meritat victoria deoarece a condus meciul cap-coadă și […]

Cel mai important e faptul că -Rapidul a învins cu 3-1 pe MyPa în Giulești și se poate considera cu sacii urcați în căruță. Încă nu-i calificată, dar e ca și. A meritat victoria deoarece a condus meciul cap-coadă și l-a dominat la toate capitolele. Totuși, returul nu se anunță floare la ureche, iar asta nu pentru că adversarul i-ar pune probleme speciale, ci pentru că trupa lui Sabău a arătat destule slăbiciuni. Poveste veche, Rapidului îi place să-și provoace singură dureri de cap.

Joi seara, între golul lui Teixeira din minutul 8 și cel al lui N. Grigore din 40, rapidiștii au practicat un fotbal anonim, pe alocuri amețit. Mai grav, le-au permis finlandezilor, ambițioși, dar atît, să înscrie după ce Oros l-a pierdut din marcaj pe Williams și Albuț a ratat plonjonul de parcă l-ar fi orbit soarele! Veritabilă operă de artă, pătrundere frontală, fentă și scăriță, golul veteranului Pancu a venit să închidă tabela, dar și să exprime mai fidel diferența de valoare dintre combatante. Rapid cu o clasă în plus.

Din păcate, au urmat o repriză neconvingă-toare a giuleștenilor și o explicație a lui Sabău me-nită să stîrnească nedumerire: “Am vrut să marcăm repede pentru că n-avem prospețime”. Ciudat, dacă în startul sezonului îți lipsește prospețimea, cînd și cum o vei dobîndi?!

În ansamblu, exceptîndu-l pe Surdu, -care -s-a zbătut iar ca peștele pe uscat, vechea gardă giuleșteană a lăsat o impresie mai bună decît noul val, căruia i se cuvine răbdare și -tutun, înțelegere, timp de acomodare. Inclusiv cînd vorbim despre Goga și Ilijoski, ambii șterși joi, să ne aducem aminte că începuturile sînt totdeauna grele, poticnite. Rui Duarte, M. Roman, N. Grigore, Teixeira și, firește, Pancu au fost peste coechipieri, la fel cum prestația publicului, deși ceva mai rezervată ca de obicei, a depășit-o pe cea a echipei. Vreo 5.000 de oameni chiar au făcut atmosferă într-un stil inconfundabil.

Revenind, Surdu a lăsat impresia unui tip fără busolă, dar și fără noroc. În schimb, împins sau retras la mijloc după intrarea lui Ilijoski, Pancu a impresionat, a excelat. A ținut să demon-stre-ze, și a reușit, ce eroare ar fi comis Copos în cazul în care nu i-ar fi prelungit contractul. -Pancone e profesionistul în jurul căruia se poate construi o echipă, ba și un triumf.

Evident că, avînd la antrenament două garnituri, lui Sabău nu-i va fi ușor să opteze. E rău să ai la dispoziție puțini jucători, dar nu-i o -feri-cire nici să ai prea mulți, numărul noilor legitimați ridicîndu-se în Giulești la 11 o dată cu înrolarea lui Codrea! O problemă e că apărarea mai scîrțîie, alta că mijlocul flotează . După cum mă îndoiesc, și nu-s singurul, că postul lui Teixeira e de închizător în fața fundașilor centrali. Calitățile -l-ar recomanda pentru atac.

Modul în care giuleștenii, indiferent de vechime, s-au bucurat pentru succesul din partida cu MyPa, ca niște copii copleșiți de cadouri, a dovedit că Rapid continuă să fie o altfel de echipă. Înainte de a reprezenta farmecul vieții, ea înseamnă o stare de spirit. Unică, nepereche.