La vie en vert

Ales de UNESCO „cel mai dezvoltat oraş industrial din lume”, Doneţk-ul este încărcat de verdeață, cu parcuri întinse kilometri în șir de-a lungul rîului Kalmius.

Îți spui din prima clipă că n-ai ce să aștepți de la Donețk, cel mai […]

Ales de UNESCO „cel mai dezvoltat oraş industrial din lume”, Doneţk-ul este încărcat de verdeață, cu parcuri întinse kilometri în șir de-a lungul rîului Kalmius.

Îți spui din prima clipă că n-ai ce să aștepți de la Donețk, cel mai important oraș din Ucraina de Est, ajuns la un milion de suflete, aflînd că el s-a chemat Stalino între 1924 și 1961. Oficial, numele ar fi venit de la rusescul stali (oțel), numai că aici, poveste valabilă pentru întreaga regiune Donbass, principala industrie e cea carboniferă, nu siderurgică. O certifică și statuia minerului de bronz ce întinde către un oaspete imaginar o bucată de cărbune de parcă ar oferi o pîine.
Uriașul personaj pare ușor ridicol, amintind de o lume pe care mulți ar vrea s-o uite. Intitulat Slavă muncii de miner, monumentul nu doar sună proletar, comunist, ci chiar arată! A constituit încă un motiv să-mi închipui că voi descoperi un oraș muncitoresc de moștenire sovietică, monoton și trist, lipsit de culoare și de aplomb. Voi constata repede că m-am înșelat.

Lenin cu şapcă
Cea mai importantă statuie, plasată în piața omonimă din centrul orașului, îl înfățișează pe Lenin, a cărui frunte adăpostită sub șapca tradițională se înalță pînă la etajul 5 al blocurilor din jur! E mult mai mare decît cea demolată la București. Surprinzător, nimeni nu pare să știe și nici nu scrie nicăieri în ce an s-a ridicat statuia respectivă. La cîteva sute de metri mai încolo, te privește de la 6 metri înălțime Fiodor Sergheev, zis Artem, un hatman pe care se aude, realitate?, legendă?, că l-ar fi adoptat însuși Stalin!
Îi întrebi pe localnici, într-o doară, ca să nu-i superi, ce-i cu mastodonții ăștia și de ce îi mai păstrează? Nu-ți lasă impresia că i-ai deranjat, dimpotrivă, acceptă cu plăcere dialogul: „E istoria noastră, cu bune și cu rele, nu ne-ar onora să ne dezicem de ea”.

Beatles şi Bubka
Încărcat de verdeață, căci parcurile se întind kilometri în șir pe malul rîului Kalmius și de-a lungul Prospektului Artem, larg cît Dunărea, cu 6 benzi de circulație, orașul nu numără doar statui de inspirație politică. Una îl reprezintă pe galezul John Hughes, întemeietorul urbei, alta pe marele poet ucrainean Sevcenko, vecin de soclu cu colegul său rus Pușkin, o a treia pe tenorul Solovianenko, născut la Donețk și îmbrăcat în costumul din Rigoletto, oamenii de-aici par să aibă cultul monumentelor!

Există și un grup statuar, dezvelit în 2006, al celor patru Beatlesi, dar și o statuie ce-l înfățișează cu prăjina în mînă pe Serghei Bubka, campionul olimpic și multiplul recordman al lumii fiind din partea locului. Ca și, dacă discutăm despre sport, gimnasta Polina Astahova, scrimerul Viktor Sidiak și fotbalistul Serghei Rebrov.

Banii lui Ahmetov
Deși citesc că UNESCO l-ar fi desemnat în 1970 „cel mai dezvoltat oraș industrial din lume”, mărturisesc că n-am prea priceput ce si cum, persoane autorizate, între care și Mircea Lucescu, afirmă că Donețkul a crescut vertiginos mai ales în ultimul deceniu. Practic, o dată cu ascensiunea lui Rinat Ahmetov, unul dintre bogătașii planetei, locul 39 în Topul Forbes, cu o avere estimată la 16 miliarde de dolari.

Probabil că Donețkul ar fi avansat și fără afacerile lui Ahmetov, nu însă în același ritm. Patronului echipei Shakhtar, dar și proprietarul a două hoteluri de lux, i se datorează și ridicarea stadionului-bijuterie Donbass Arena, în care a investit circa 300 de milioane de euro.

Pui de zgîrie-nori
În intervalul amintit, orașul s-a dotat cu o gară nouă și cu un aeroport ultramodern, botezat Prokofiev în cinstea ilustrului compozitor originar, și el, din regiune. Continuă să se construiască rapid și pe verticală, drept pentru care se înmulțesc văzînd cu ochii clădirile cu geometrie îndrăzneață, numărînd 25–30-35 de etaje. Preconizate a fi centre de business, ele nu-s chiar niște zgîrie-nori, dar nici departe nu sînt.

Oricum, curat și îngrijit, poate în mod special și pentru că găzduiește Euro 2012, Donețkul arată mai bine decît am bănuit. Pare mai presus decît centrul unei provincii (oblast) pierdute la marginea stepei. E și motivul pentru care în destule privințe, nu numai la fotbal, îndrăznește să rivalizeze cu capitala Kyiv, rusescul Kiev, pe care o și depășește la unele capitole.

Preţuri ca la Paris
Și pentru că în aceste zile întîlnești milițieni la fiecare pas, sau măcar la fiecare colț de stradă, Donețkul e un loc liniștit, calm, sigur. Umbli în voie, n-ai de ce să te temi. Cetățenii se arată amabili chiar și atunci cînd, majoritatea cazurilor, nu pricep nici o limbă străină și, ca atare, habar n-au ce vrei de la ei. Îi simți însă că doresc să te ajute, să te îndrume.
Altminteri, cu excepția puștoaicelor cochete ce defilează pe tocuri de 15 de crezi că tocmai s-au întors de la parada modei, oamenii se îmbracă mai degrabă modest, muncitorește. Predomină culorile cenușii, stinse. De-aia nici nu par foarte veseli, deși e posibil să fie. Surprinzător, prețurile la haine, uneori și la mîncare, sînt piperate, mai sus decît la noi, comparabile chiar cu cele de la Paris sau de la Londra! Se întîmplă și din pricină că, față de restul țării, salariile sînt mai mari la Donețk, cel puțin așa se laudă și, în același timp, se plîng localnicii. Iar unde-s bani, sînt și scoruri.

Taximetrişti simpatici
Ca pretutindeni, șoferii de taxi formează și aici o categorie specială. Cînd te văd străin, nu știu cum să te plimbe pe coclauri ca să te fraierească de cît mai multe grivne (10 la un euro). De la Park Inn Hotel la Donețk City, mall-ul din care nu lipsește nici un magazin de marcă, ba posedă și un Vertu Shop, unde iei un telefon mobil și cu 10.000 de euro, un drum costă la ducere 20 de grivne, iar la întoarcere 60–70, uneori 80!

Ceri bon de decont, șoferul se face că-l caută, se jură pe toți sfinții că-l va găsi, dar își amintește brusc de Hagi și te roagă să-i dai, ori măcar să-i trimiți, o poză cu acesta. Te-apucă rîsul, dar nu te poți supăra pentru că șoferii de taxi de la Donețk posedă arta de a fi simpatici. Tu vrei să pleci, însă el nu se mai oprește din turuit, te și apucă de mînecă! În sfîrșit, ca o ultimă curiozitate, nicăieri în Ucraina nu poți pune benzină în rezervor fără să treci mai întîi pe la casă. Abia după aceea bagi combustibil de cît ai plătit, de unde și întrebarea cum ai ghicit cît trebuie să achiți pentru a face plinul?!