Ce vrea şi cît poate Dinamo?

Ovidiu Ioaniţoaia e tentat să afirme că, exceptîndu-l pe Lobonţ, liderul Ligii I n-a făcut cele mai fericite transferuri Întrucît s-a distanţat la 15 puncte de Steaua şi la 16 de Rapid, FC Dinamo pare să fi scăpat în campioană. […]

Ovidiu Ioaniţoaia e tentat să afirme că, exceptîndu-l pe Lobonţ, liderul Ligii I n-a făcut cele mai fericite transferuri

Întrucît s-a distanţat la 15 puncte de Steaua şi la 16 de Rapid, FC Dinamo pare să fi scăpat în campioană. Titlul încă nu-i în Ştefan cel Mare, dar e aproape, de aceea logic ar fi ca liderul să n-aibă probleme. Iată însă că, urmînd eliminării din Cupa UEFA, partida cu Jiul, cîştigată cu emoţii şi la limită, a demonstrat că are. Nu doar pentru că echipa gîfîie, ci şi pentru că în jurul ei creşte tensiunea. În loc să zîmbească, roş-albii sînt încruntaţi, iar şefii, dezamăgiţi de ce văd, nu se sfiesc să critice. Dănciulescu ar fi primul vizat, iar evoluţiile lui din ultimul timp, surprinzător de slabe, readuc în discuţie faptul că Dinamo a greşit cînd i-a permis lui Ganea să plece. În absenţa unei concurenţe reale, căpitanul “cîinilor” s-a lăsat pe tînjală şi mai mult asistă la meciuri decît participă la ele. Totuşi, dată fiind valoarea lui Danciugol, există şanse ca el să se trezească repede şi să iasă din tunel. Mai rău se prezintă însă alţii. Dacă Dennis Şerban, învingătorul Stelei, a decis să se retragă, iritat că lustruieşte banca de rezerve, Ze Kalanga şi Smirnovs au rămas. Africanul continuă să stea cu capul în pămînt, ca şi cînd ar cauta ceva şi n-ar găsi. Se anunţa o soluţie şi nu e. Luni seara, titularizarea stoperului leton, care loveşte defectuos mingea şi aleargă de parcă ar călca în străchini, a însemnat o deziluzie. Oricîte gafe a comis Moţi, uneori dur şi alteori imprudent, acesta areo clasă, dacă nu două, peste Smirnovs. În schimb, cît l-au ţinut picioarele, Vranjkovici a convins, de unde şi speranţa că ar putea deveni mijlocaşul capabil să învioreze, direct sau prin pase, faza de atac. Sigur, Dinamo l-a înrolat pe francezul Fernandes şi aşteaptă cartea verde pentru ecuadorianul Caicedo şi pentru angolezul Mateus. Cu ei, lucrurile ar trebui să se schimbe în bine. Pînă atunci, să observăm însă că, deşi acţionarii nu s-au uitat la bani, singurul transfer cu adevărat izbutit, de nota 10, a fost al lui Lobonţ. În rest, promisiuni cam fără acoperire, probă că golurile marcate de “cîini” în întîlnirile oficiale din 2007, două la număr, i s-au datorat lui Cătălin Munteanu, de care Dinamo era cît pe-aci să se dispenseze în iarnă.

Veţi zice că judecata de mai sus e totuşi prea aspră la adresa unei formaţii care domină cu autoritate competiţia internă. Măcar în parte, obiecţia se justifică. Altfel însă, în măsura în care chiar visează la o carieră continentală de anvergură, Dinamo are datoria să realizeze că Europa se cucereşte foarte greu. Dacă se mulţumeşte să se compare cu adversarele din campionat, chit că Steaua şi Rapid n-au renunţat la luptă, e-n regulă. Îi ajunge ce e. În cazul în care vrea însă mai mult, propunîndu-şi să nu treacă prin Champions League ca gîsca prin apă, trebuie să şi facă mai mult.