Italia merge cu paşi mărunţi

Cînd Pirlo e blocat, azzurrii par o maşină care se poticneşte, cu bujiile ancrasate

Avertizat că Squadra Azzurra nu mai învinsese de 4 meciuri, ba şi că ea are un bilanţ negativ în confruntările cu Croaţia, o victorie, două […]

Cînd Pirlo e blocat, azzurrii par o maşină care se poticneşte, cu bujiile ancrasate

Avertizat că Squadra Azzurra nu mai învinsese de 4 meciuri, ba şi că ea are un bilanţ negativ în confruntările cu Croaţia, o victorie, două egaluri şi trei înfrîngeri, Cesare Prandelli a pregătit cu maximă atenţie întîlnirea de la Poznan. Adevărul e că i-a cerut-o cu voce tare şi presa, imperativ, ziarele somînd selecţionerul şi echipa să îndrăznească mai mult decît la 1-1 cu Spania. Să iasă mai curajos la atac şi chiar să rişte, atitudine atipică pentru o formaţie tradiţional prudentă. Învăţată mai degrabă să aştepte în jumătatea proprie decît să forţeze în cea adversă. Ca atare, ziarele i-au propus lui Prandelli să insiste în ofensivă cu perechea Balotelli – Cassano, ” la coppia fantasia” conform cotidianului La Repubblica, iar pe Di Natale, marcatorul din poarta lui Casillas, să-l ţină pe bancă.

Lozuri necîştigătoare
Mentorul lui Mutu de la Firenze s-a conformat. Din păcate pentru el, ca şi pentru mulţimea de telespectatori peninsulari ai partidei Italia – Spania, 14 milioane!, Prandelli a tras două lozuri necîştigătoare. În consecinţă, s-a văzut nevoit să-l schimbe mai întîi pe Balotelli (cu Di Natale), apoi şi pe Cassano (cu Giovinco). Nici unul dintre titulari n-a impresionat. Balotelli a început mai dezinvolt, după care s-a stins însă ca o lumînare. A dispărut poate şi din pricină că, după golul înscris de Pirlo din lovitură liberă, Italia a făcut pasul înapoi cu speranţa îngheţării scorului. Dar şi pentru că ăsta ar fi omul, un lasă-mă să te las, un alintat, un fiţos.

Talent da, campion nu
Evoluţia lui Balotelli de joi seara, în opinia mea judecată totuşi prea aspru, a redeschis polemica in jurul copilului teribil de la Man. City, înzestrat, dar şi risipitor. Deoarece Super Mario încă n-a împlinit 22 de ani, mulţi îl apără şi îi prevăd o carieră de excepţie. Alţii îl iau însă la ţintă fără milă, printre aceştia numărîndu-se şi Giuseppe Bergomi, campionul mondial din 1982. Iată ce declara recent cel supranumit Il Zio (Unchiul) pentru Gazzetta dello Sport: „În acest moment, Balotelli e un talent fără să fie şi un campion. Are tehnică, fizic şi personalitate, trei dintre componentele unui fuoriclasse. Îi lipseşte însă a patra, componenta mentală. E nevoie de el, dar Mario nu se va maturiza niciodată”. Cam dur, nu?

Cheia la Pirlo
Cum era de presupus, croaţii au luptat cu înverşunare pentru fiecare minge şi pentru fiecare metru de teren, implicare ce le-a adus un punct pe deplin meritat. Ajuns la finalul contractului, căci noul preşedinte al federaţiei din Zagreb, nimeni altul decît celebrul golgeter Suker, a şi anunţat că Stimac va fi viitorul antrenor al „şahiştilor”, simpaticul Slaven Bilici (în timpul liber, membru al unei formaţii de hard rock!) l-a intuit pe Prandelli, l-a ghicit la fix. Observînd că jocul italienilor trece invariabil pe la Pirlo, că e dependent de contribuţia acestuia, tehnicianul croat şi-a luat măsuri de precauţie. A ordonat blocarea mijlocaşului descoperit de Mircea Lucescu şi, mai ales în repriza secundă, şi-a atins scopul. Fără Pirlo, Squadra Azzurra a părut o maşină care se poticneşte, cu bujiile ancrasate.

Se respectă stilul casei
Cînd am transmis, după partida cu Spania, că „naţionala” Italiei, cu toate că mai ofensivă ca altădată, nu m-a impresionat, m-am trezit luat la rost pe blog! Sigur, nu ştiu fotbal cît alţii, numai că n-am comparat echipa lui Prandelli cu cea din ultima vreme, ci cu adversarele ei de la Euro 2012, cu posibilele contracandidate la victoria finală. Daca prima comparaţie ar fi avantajat-o, cealaltă nu, dimpotrivă. Sunt de acord că Italia, care va da piept cu Irlanda compatriotului Trapattoni (singura deja eliminată din competiţie), are mari şanse să se califice din grupă, dar ce va fi mai departe, ce va urma? E greu de crezut, chiar foarte greu, că ea va reedita parcursurile din 1982 şi 2006, cînd a triumfat în ciuda unor starturi anemice. Istoria se mai repetă, însă atît de des?