În aşteptarea ploii şi a fotbalului

Lipsa spectacolului din tribune este dublată şi de absenţa celui de pe gazon, unde marile forţe ale fotbalului continental au rămas deocamdată datoare, cel mai expus exemplu fiind plictisitorul meci Franţa-Anglia 1-1.

Nu ştiu cum o fi în alte locuri […]

Lipsa spectacolului din tribune este dublată şi de absenţa celui de pe gazon, unde marile forţe ale fotbalului continental au rămas deocamdată datoare, cel mai expus exemplu fiind plictisitorul meci Franţa-Anglia 1-1.

Nu ştiu cum o fi în alte locuri din Polonia ori chiar din Ucraina, dar la Doneţk organizatorii CE se descurcă. Încearcă şi, în majoritatea cazurilor, reuşesc să ofere servicii prompte, sînt săritori şi amabili. Ajunge să ridici ochii că un steward se şi repede să te ajute, dispus să-ţi dea şi ce nu ceri!

Spaţiile amenajate pentru fani sînt generoase, ospitaliere. Ridicat din banii lui Ahmetov, patronul lui Lucescu şi al lui Şahtior, stadionul arată beton, aduce cu o navă cosmică gata de lansare, sub presiune la ora meciurilor. Să nu se supere nimeni, dar îl depăşeşte pe omologul lui din Bucureşti, e mai elegant, e mai impunător.

Situat în centrul centrului, aproape de uriaşa statuie ce-l înfăţişează pe Lenin, hotelul în care locuiesc, Park Inn, se află în mijlocul unei grădini de cîteva hectare. Curat şi discret, costă mai puţin decît Shakhtar Plaza, construcţie ultramodernă inaugurată recent.

Pe una dintre aleile ce duc la Donbass Arena luptă cu vara o fîntînă arteziană în formă de minge. Din granit, cîntărind 30 de tone, mingea are diametrul de 2,7 metri şi a fost realizată, n-o să vă vină să credeţi, de un meşter neamţ! Să credeţi însă, de vreme ce nu un ucrainean sau un rus a întemeiat Doneţkul în jurul anului 1870, ci chiar un galez, pe numele său John James Hughes. De-aia l-au şi botezat un timp, stîlcind limba engleză, Yuzovka, după care pînă în 1961 i-au spus Stalino, vă imaginaţi în cinstea cui. Dar despre oraş şi despre locuitorii lui va mai fi vorba în aceste corespondenţe.

Unde sînt suporterii de altădată?
Fără să fiu neapărat rău, apreciez că, în ciuda atîtor eforturi notabile, Europenelor 2012 le lipseşte anvergura cu care ne-au obişnuit, şi ne-au încîntat, precedentele turnee finale. În măsura în care are lumină, întrecerea n-are şi strălucire. N-are ştaif. N-are înălţime. Duce dorul miilor de suporteri, zecilor de mii, ce-au creat o atmosferă de sărbătoare la ediţiile din Elveţia, din Austria şi din Portugalia, ca să mă rezum la ultimele, pare să tînjească după ei şi să sufere.

E şi vina unei părţi a presei occidentale, care a băgat frica în posibilii turişti şi i-a determinat să stea acasă. Prezentînd Ucraina ca pe o ţară nesigură, săracă şi înapoiată de la marginea continentului, ea a exagerat mult. Evident, mai sînt destule de făcut aici, dar unde nu mai sînt?

Grangurii au rămas datori
Numeroşi specialişti explică sentimentul de neîmplinire menţionat mai sus şi prin fotbalul modest practicat pînă acum la Euro 2012, neconvingător, şters, zgîrcit. Îndeobşte echipele mari, cu pretenţii, au rămas datoare, lista acestora fiind deschisă la Gdansk de Spania şi de Italia, completată apoi la Doneţk de Franţa şi de Anglia.

Corect, vecinele de peste Canalul Mînecii n-au rupt gura tîrgului. Mai ales Anglia, al cărei selecţioner, Hodgson, instalat abia la 1 mai, a debutat într-o partidă oficială, ba şi una din care au absentat Rooney, Lampard, Cahill şi Barry! Poate că s-a întîmplat aşa şi din pricina caniculei, pe care localnicii ar schimba-o oricînd cu o ploaie, fie ea şi torenţială.

Dacă seara tîrziu temperatura coboară către 20 de grade, termometrele urcă în cursul zilei şi la 35, ba şi la 50 în soare, de zici că aerul a luat foc. Nu-i cald, e arşiţă, e iad.

Anemic pe teren, duelul franco-englez s-a prelungit, conform aşteptărilor, în mass-media. Bătînd monedă pe superioritatea teritorială a băieţilor lui Blanc, care au avut 65 la sută posesia balonului, l’Equipe i-a ironizat pe insulari cu titlul „Boring England”, ofensă la care The Sun s-a grăbit să răspundă: ” Francezii se referă la un meci terminat la egalitate de parcă l-ar fi cîştigat! Să le dea sfaturi altora, noi ne-am săturat de fiţele lor!”

La fel de adevărat e însă că Euro 2012 abia a decolat şi impresiile se pot schimba din mers, începînd chiar de vineri, cînd neliniştita Franţă va întîlni aici entuziasta Ucraină. Se anunţă un meci de totul sau nimic.

300 de milioane de euro a costat Donbass Arena, inaugurat de Şahtior pe 29 august 2009

1 a fost numărul şuturilor pe poartă ale Angliei împotriva Franţei: aşa a înscris Albionul unicul său gol

14 driblinguri au fost reuşite la Franţa – Anglia 1-1: nouă le-au aparţinut „cocoşilor galici”

16 faulturi au fost comise la derbyul grupei D; comparativ, la Ucraina – Suedia (2-1) au fost 32 de faulturi