Moartea unui român din Hall of Fame

Marți dimineață acolo, după-amiază aici, s-a stins într-un spital din Long Beach antrenorul de atletism Baruch Elias. Supranumit Baronul, împlinise 90 de ani pe 16 iulie și a căzut răpus de o tumoare la creier pe care doctorii n-au îndrăznit […]

Marți dimineață acolo, după-amiază aici, s-a stins într-un spital din Long Beach antrenorul de atletism Baruch Elias. Supranumit Baronul, împlinise 90 de ani pe 16 iulie și a căzut răpus de o tumoare la creier pe care doctorii n-au îndrăznit s-o opereze.

Firește că generația Google nu-l știe pe Elias, iar cele vîrstnice trebuie că și-l amintesc vag. Normal, deoarece a părăsit România, via Israel, în 1977, nu înainte însă de a fi scos în țara de baștină cîțiva performeri de elită. Între ei, Carol Corbu, Mihai Zaharia, și Șerban Ciochină, campion continental în sală la Dortmund 1966. Tocmai de aceea, excepționalul ziarist de sport Vladimir Moraru, el însuși stabilit dincolo de Ocean de peste 3 decenii, îl consideră pe Baron “un personaj fabulos, probabil cel mai important, cel mai respectat și cel mai influent antrenor român de atletism din toate timpurile”.

Personal, l-am cunoscut în perioada în care deprindeam abecedarul meseriei. Am descoperit atunci un tip tăcut, dacă nu sfios, pirpiriu, cu o privire iscoditoare, ascunsă în spatele unor ochelari cît sifoanele. L-am reîntîlnit în 1994, cu prilejul Mondialelor de fotbal din State, cînd l-am găsit neschimbat. La fel de retras, ferindu-se parcă să nu deranjeze, să nu plictisească. Notînd într-un carnețel, a urmărit atent un antrenament al “tricolorilor”, apoi a discutat cîteva minute cu Puiu Iordănescu și cu Nae Mărășescu. În ciuda vîrstei, a experienței și a renumelui, părea un învățăcel. Asculta, nu pretindea să fie ascultat.

A legat o frumoasă prietenie cu Vladi Moraru, cel care, din păcate, nu mai are timp să scrie pentru Gazetă de cînd e bunic. Acesta îl portretizează pe Baron în stilu-i inimitabil: “Sosit în America la 56 de ani, cînd mulți se gîndesc la pensie, fără să vorbească o boabă de engleză și, defect infinit mai mare, fără să aibă permis de conducere, a devenit un guru al atletismului din California de Sud, unde densitatea medaliaților olimpici la alergări și sărituri se măsoară pe metru pătrat, nu pe kilometru”.

Lucrînd pentru Long Beach City College, Elias a contribuit la cucerirea a 23 de titluri naționale individuale, dar și la ascensiunea lui Ron Allice, superiorul său direct, promovat în 1994 antrenor-șef la University of Southern California. Ce-ar însemna asta? Similar cu a pregăti la baschet pe Los Angeles Lakers, la fotbal pe Barcelona ori la hochei pe Boston Bruins, cîștigătoarea ultimei ediții a NHL!

Ca atare, nimeni nu s-a mirat cînd coach Elias a fost ales recent, chiar anul acesta, în Hall of Fame. Altfel spus, și-a văzut răsplătite, fie și cu întîrziere, iubirea și strădania de-o viață.

Marți dimineața, a plecat dintre noi nu doar un tehnician legendar, ci și, insistă Moraru, un om care și-a făcut o profesie din a-i ajuta pe cei din jur, ba și fără să-și dorească vreodată să iasă în prim-plan, să epateze. Trebuie să-l credem pe Vladi și, asemenea întreg atletismului nostru, să nu uităm de Baruch Elias. De cel supranumit Baronul.