Lider de caracter

Mulţi şi-au închipuit că derby-ul din Gruia va fi duelul dintre o garnitură a gazdelor superioară ca individualităţi şi una a oaspeţilor mai omogenă, mai echipă. Aceia care au gîndit aşa s-au înşelat întrucît, fără a minimaliza efortul colectiv al […]

Mulţi şi-au închipuit că derby-ul din Gruia va fi duelul dintre o garnitură a gazdelor superioară ca individualităţi şi una a oaspeţilor mai omogenă, mai echipă. Aceia care au gîndit aşa s-au înşelat întrucît, fără a minimaliza efortul colectiv al bucureştenilor, aceştia au învins mai ales graţie valorii a 3 oameni, M. Niculae, Dănciulescu şi C. Munteanu. Iată că istoria se repetă în sensul în care tocmai veteranii formaţiei lui Ciobotariu s-au dovedit cei mai buni. Din nou, cei mai buni. Alături de ei creşte frumos portarul Bălgrădean, se maturizează din mers.

Analizînd aspectul întîlnirii şi inventariind ocaziile de gol, e greu de spus dacă Dinamo a avut noroc. Mai uşor e de afirmat că pe CFR a urmărit-o ghinionul în condițiile în care Jorge Costa s-a văzut silit să-i schimbe pe Weldon, Lionn și Ronny din pricina accidentărilor. Practic, primul n-a apucat nici măcar să se încălzească, în vreme ce Ronny a ieşit în minutul 67, cînd CFR conducea cu 2-1 şi domina. Pesemne că partida s-ar fi desfăşurat altfel cu ei în teren, numai că un meci se judecă în funcţie de ce s-a întîmplat pe parcursul lui, nu în funcţie de ce-ar fi putut să se întîmple.

Ca atare, decisivă rămîne victoria lui Dinamo, ai cărei componenţi au arătat, pe lîngă alte calităţi, şi caracter. Au înţeles să lupte şi au ştiut să insiste. Au crezut în șansa lor pînă în ultima clipă, probă că s-au desprins abia în prelungiri. Alţii s-ar fi mulţumit şi cu un egal în deplasare, preţios în disputa cu ocupanţii locului 2. Nu însă, spre lauda lor, şi “cîinii”, a căror poziție de lider nu mai poate fi pusă la îndoială.

În privinţa arbitrajului, vehement contestat de clujeni, impresia generală e că Al. Tudor n-a greşit în momentele-cheie. Mai puţin narcisist ca de obicei, “centralul” tot a intervenit cam des şi, de teama de a nu scăpa jocul din mînă, l-a fragmentat uneori nejustificat. În ansamblu însă, s-a achitat cu brio de o sarcină dificilă. A avut deplină acoperire regulamentară dictînd penalty la faultul lui Nuno Diogo asupra lui L. Ganea, ţinere discretă, dar sesizabilă, altminteri dinamovistul ar fi căzut în faţă, nu pe spate!

A procedat corect şi cînd n-a acordat gol la “capul” lui Kapetanos, asta în ideea că, oricît s-ar strădui, nimeni nu poate demonstra că mingea respinsă din plonjon de Bălgrădean ar fi depăşit linia porţii cu întreaga circumferinţă. În faza respectivă Tudor a fost ajutat de Cr. Nica, asistentul care, excelent plasat, n-a semnalizat gol. Personal, consider că a făcut bine.

Învingînd pe merit ori nu, clar că Dinamo se află în avantaj. A cîştigat o bătălie importantă, dar nu şi războiul. Vorba lui Ciobotariu, “titlul e încă foarte departe”. Da, însă şi mai aproape.