De acord, Oţelul a murit frumos, dar a murit!

Pentru că ne-am temut, asemenea lui Marius Stan, de o înfrîngere la scor, acest 0-2 al Oțelului cu celebra Manchester United ni se pare mai ușor de digerat. Firește, ce e previzibil surprinde mai puțin și măcar nu șochează. În […]

Pentru că ne-am temut, asemenea lui Marius Stan, de o înfrîngere la scor, acest 0-2 al Oțelului cu celebra Manchester United ni se pare mai ușor de digerat. Firește, ce e previzibil surprinde mai puțin și măcar nu șochează. În contextul unei diferențe uriașe între bugetele celor două combatante și, derivînd de aici, între valorile lor, marți seara s-a întîmplat pe Național Arena ce presupuneam toți că se va întîmpla. Deși fără să strălucească, dar și fără să insiste, a cîștigat echipa mai bună. Spre lauda ei, neajutorată în meciul contra Benficăi, campioana României a arătat de data asta o altă atitudine.

Lepădîndu-se de complexe, a vrut și a luptat, s-a dovedit disciplinată și, pînă la un punct, riguroasă. Într-o frază, și-a apărat onorabil sărăcia, nevoile și neamul. A pierdut din pricina unor erori individuale, dar a ieșit curajos la joc, ba și-a creat și cîteva ocazii de a marca, mai ales într-un final în care a încercat să-și fructifice superioritatea numerică. N-a reușit, însă îi rămîne meritul de a fi încercat, de a fi murit frumos. Totuși, ca s-o spunem pe-a dreaptă, nu s-a pus nici o clipă problema învingătorului. Era limpede că, mai devreme sau mai tîrziu, Man Utd va înscrie și va cîștiga.

A făcut-o mai tîrziu și exclusiv din penalty-uri, ambele acordate corect, ceea ce nu schimbă datele analizei. Cînd adversarul are o posesie a balonului aproape dublă, 63 la sută pentru Rooney et Comp., doar norocul te poate salva de la eșec. Din păcate, șansa nu i-a surîs Oțelului, dar n-ar trebui să ne mirăm deoarece norocul obișnuiește să țină cu cei mai puternici, cu cei mai tari. În ciuda stimei pe care i-o port lui Dorinel Munteanu, a cărui eventuală demitere (din fericire, dezmințită ferm de președintele Stan) ar însemna nu numai lipsă de recu – noștință, ci și o mare prostie, mă simt obligat să-l contrazic. Pentru că nu șmecheria invocată de el, adică pragmatismul vedetelor lui Sir Alex, a decis soarta întîlnirii, la fel cum mă îndoiesc, citîndu-l din nou, că Oțelul a pierdut în mod injust.

Trebuie să fi văzut alt meci ca să susții așa ceva Îi dau însă dreptate Neamțului, perfectă dreptate, în ideea că formația pe care o antrenează e capabilă să acumuleze primele puncte în Champions League cu condiția să-și regăsească ritmul și încrederea grație cărora a cucerit titlul de campioană. Important e însă să și le regăsească întrucît revirimentul Galațiului ar fi în interesul lui și, într-un sens mai larg, al întreg fotbalului nostru, suferind la capitolul imagine. Dar redeșteptarea depinde, înaintea oricui, de Dorinel însuși și de băieții lui. Pînă atunci însă, nimănui nu-i e permis să viseze că poate urca pe vîrful muntelui încălțat în teniși! Visează degeaba!