Interviu cu Jacques Rogge: „Muncesc 12 ore pe zi”
Profitînd de recenta prezenţă la Bucureşti a doctorului Jacques Rogge, invitat la inaugurarea Casei Olimpice a României, am sperat că preşedintele Comitetului Internaţional Olimpic îmi va acorda cîteva minute în vederea realizării unui interviu. Am primit promisiuni, însă programul încărcat […]
Profitînd de recenta prezenţă la Bucureşti a doctorului Jacques Rogge, invitat la inaugurarea Casei Olimpice a României, am sperat că preşedintele Comitetului Internaţional Olimpic îmi va acorda cîteva minute în vederea realizării unui interviu. Am primit promisiuni, însă programul încărcat al înaltului oaspete a făcut imposibilă o întrevedere face-to-face. Drept urmare, mi s-a sugerat să adresez întrebările pregătite Secretariatului CIO de la Lausanne. După două săptămîni, am primit răspunsurile de mai jos. Logic că, traduse din română în engleză şi invers, ele şi-au mai pierdut din nuanţe. Pentru asta le cer scuze cititorilor şi, deopotrivă, preşedintelui Rogge.
Rugby-ul ca lecţie de viaţă
– Sînteţi de formaţie medic ortoped şi aţi lucrat vreme îndelungată cu bolnavii. Sincer, nu regretaţi că v-aţi depărtat de ei?
– Am practicat chirurgia şi aş zice cu succes, însă nu-mi pare rău că am renunţat. Cînd ajungi în fruntea CIO, nu poţi regreta nimic. Ar fi incorect faţă de alţii, dar şi faţă de tine. Cert e că am intrat în noua activitate cu ochii deschişi, conştient că trebuie să mă dedic altor obligaţii.
– Scuzaţi-mă, dar mulţi îşi închipuie că e o distracţie să fii preşedintele CIO. Schimbi avioanele, străbaţi lumea, ţii conferinţe şi eşti primit pretutindeni cu onorurile cuvenite unui şef de stat. Ce înseamnă pentru dumneavoastră o zi de muncă?
– Imaginea la care vă referiţi e falsă. Programul diferă de la zi la zi, însă el durează în mod curent aproximativ 12 ore.
– Tocmai pentru că aţi jucat rugby, linia a 3-a, inclusiv în echipa naţională, aş fi curios să ştiu ce v-a învăţat acest sport?
– Deşi am început relativ tîrziu, am jucat aproximativ 8 ani. Dacă ar fi să identific cel mai important cîştig datorat balonului oval, aş alege lucrul în echipă. Nu se reuşeşte niciodată în rugby fără o bună înţelegere cu coechipierii şi o doză sănătoasă de sprijin reciproc. Experienţa aceea mi-a folosit enorm la CIO. A fosto lecţie de viaţă.
Deplină încredere în România
– Întrucît Festivalul Olimpic al Tineretului European e considerat creaţia dumneavoastră, socotiţi că România se va ridica la nivelul aşteptărilor în calitate de gazdă a ediţiei din 2013?
– Am deplină încredere în România, care a demonstrat şi cu alte prilejuri că poate organiza manifestări de anvergură. Din cîte cunosc, sînteţi în grafic cu pregătirile.
– Cum se vede sportul românesc de la sediul CIO din Lausanne? În ascensiune, în stand-by, în regres?
– În raport cu o populaţie relativ mică, România a produs de-a lungul anilor sportivi exponenţiali, campioni recompensaţi cu numeroase medalii la JO. Ca atare, ea e bine văzută în cadrul mişcării olimpice, e preţuită. Nu exagerez apreciind contribuţia ţării dumneavoastră ca fiind de excepţie. E un adevăr, nu un compliment.
– Ce părere aveţi despre faptul că programul actualului guvern român nu cuprinde nici un cuvînt despre sport?!
– Nu cunosc atît de bine situaţia încît să risc un punct de vedere ferm. Vă invit însă să vă aduceţi aminte că CIO a luptat mai mult de 15 ani pînă să obţină introducerea în Tratatul Uniunii Europene a unei prevederi legate de sport.
Şansele lui Octavian Morariu
– Cum trebuie interpretată recenta decizie CIO de a interzice înscrierea la Jocurile Olimpice a sportivilor depistaţi pozitiv o singură dată? E normal ca unui om care a greşit să nu i se acorde şi a doua şansă?
– Politica noastră privind dopajul e foarte strictă, toleranţă zero, dar sînt convins că ea i-a determinat pe sportivi şi pe cei din anturajul lor să nu mai trişeze. Nu sîntem atît de naivi încît să ne imaginăm că nu vor mai exista trişori. Din păcate, asta e natura umană. Trebuie să-i descurajăm însă, să le reducem numărul şi chiar să-i facem să dispară. Aici nu negociem şi nici nu vorbim despre drepturile omului, toleranţa rămîne zero.
– De la dispariţia lui Alexandru Şiperco, fost membru în Comitetul Executiv CIO, România nu mai are nici un reprezentant în conducerea mişcării olimpice, din care motiv v-aş întreba dacă actualul preşedinte al COSR, Octavian Morariu, ar putea pătrunde în Comitetul Executiv?
– Există un proces clar şi transparent privind alegerea de noi membri, propunerile aparţinînd Comisie de Nominalizare. Încercăm să lărgim cadrul, dar e imposibil din pricina locurilor limitate. Promovarea e totdeauna dificilă deoarece sînt mulţi candidaţi excelenţi şi foarte puţine locuri. Preferînd să nu speculez pe marginea şanselor domnului Morariu, recunosc că are o competenţă deosebită.
Ameninţarea pariurilor ilegale
– Ce face CIO sau ce intenţionează să facă pentru a limita flagelul pariurilor ilegale?
– Da, e o problemă, chiar o ameninţare de care ţinem seama. Avem un drum lung de parcurs, dar ne aflăm pe calea cea bună. Încă din 2006, CIO a modificat Codul de Etică în sensul în care a interzis tuturor celor angrenaţi în mişcarea olimpică să parieze la JO. Am desemnat un grup de lucru şi am consolidat legăturile cu guvernele, cu organele de poliţie, cu operatorii de pariuri etc. Monitorizăm activitatea respectivă, colectăm, analizăm şi distribuim informaţii. Repet însă că drumul e lung.
– Domnule preşedinte, anticipaţi că Jocurile Olimpice de la Londra 2012 vor însemna un succes?
– Nu mă îndoiesc că vor fi un succes, fie şi deoarece Comitetul de Organizare se bucură de sprijinul guvernului şi, în egală măsură, al populaţiei. Al unei populaţii care are o amplă şi importantă tradiţie în sport.
– În sfîrşit, cu ce vă veţi ocupa cînd nu veţi mai fi preşedintele CIO? La următoarele alegeri, fixate pentru 2013, veţi fi împlinit 70 de ani şi nu veţi mai putea candida.
– Bineînţeles, voi continua să asist la competiţiile majore, dar fără responsabilităţile de astăzi. Mi-au rămas multe cărţi pe care aş fi vrut să le citesc şi mi-a lipsit timpul. Sînt foarte interesat de artă, în special de cea modernă, aşa că îmi propun să vizitez galeriile şi muzeele la care n-am ajuns. Am planuri mari, totul e să fiu sănătos.
CV JACQUES ROGGE
Născut pe 2 mai 1942 la Gand, în Belgia, Jacques Rogge a absolvit Facultatea de Medicină din oraşul natal. Internaţional de rugby, a participat la JO din 1968, 1972 şi 1976 în probele de yachting. Ales preşedinte al CIO în 16 iulie 2001, a fost ridicat la rangul de conte în 2002 de către Regele Albert al II-lea