Interviu » Mircea Lucescu neagă orice conflict cu Raț

– Mircea, din nou te-a supărat presa din ţară şi, în special, Gazeta! – Cum să nu mă supăr cînd citesc că aş fi în ceartă cu Raţ, că i-aş purta sîmbetele?! Ziariştii care debitează asemenea enormităţi pleacă de la […]

– Mircea, din nou te-a supărat presa din ţară şi, în special, Gazeta!
– Cum să nu mă supăr cînd citesc că aş fi în ceartă cu Raţ, că i-aş purta sîmbetele?! Ziariştii care debitează asemenea enormităţi pleacă de la premisa falsă că între un antrenor şi un jucător poate apărea un conflict. Nu poate deoarece primul hotărăşte, iar celălalt execută.

– Aş vrea…
– De altfel, Raţ însuşi a dezminţit varianta mass-media în timpul conferinţei de presă de la „naţională”. A spus că, fiind accidentat o perioadă mai lungă, l-am menajat, l-am odihnit. Am refuzat să-l expun.

– Trebuie…
– Bănuiesc de unde au pornit speculaţiile. De la faptul că l-am folosit pe Raţ în Champions League, însă nu şi în ultimul meci de campionat, la 4-1 cu Zoria Lugansk. Atît că nu l-am schimbat numai pe Raţ, ci jumătate din echipă. Ştii de ce?

– ?!
– Ca să le ofer jucătorilor de rezervă şansa de a se simţi pe picior de egalitate cu titularii. Pentru a încasa şi ei o primă, dar şi din alt motiv.

– Anume?
– I-am menajat pe Raţ şi pe toţi cei chemaţi la loturi tocmai pentru a-i feri de accidentări. În ideea de a ajunge cît mai proaspeţi la convocări. Am procedat aşa în interesul lor şi al echipelor reprezentative care dispută ultimele partide din preliminariile lui Euro 2012.

– Să nu pretinzi că mori de grija lui Piţurcă!
– Nu, însă nu-mi e indiferentă soarta „naţionalei”. Ca român,ţin cu ea şi aş fi încîntat să meargă din victorie în victorie. Se înşală cine-şi imaginează că am un dinte împotriva lui Piţurcă pentru că i-a urmat în funcţie fiului meu. Sînt cu el, nu împotriva lui. Răzvan a ales să renunţe, iar eu i-am respectat decizia. Ştii ce mă deranjează cel mai tare?

– ?!
– Că am construit la Doneţk un brand cu multă muncă, în vreme ce unii, în loc să se bucure că doi români reuşesc în străinătate, nu apreciază cît s-ar cuveni nici strădaniile, nici rezultatele noastre.

– Încă n-ai aflat că preţul succesului e invidia?
-Aş fi de acord să ne invidieze alţii. Dar ca noi, românii, să ne dorim unii altora răul chiar nu înţeleg! Ca atare, nu înţeleg nici povestea legată de Raţ, o invenţie şi, chiar mai mult decît atît, de-a dreptul o prostie!

– Mircea, lasă că şi tu mai exagerezi uneori! Tu ai făcut, tu ai dres…
– Crezi? Poate că toţi mai exagerăm cîteodată. Admit că sînt orgolios, dar consider că am şi de ce. Spre deosebire de cei care mă critică ori măcar mă ironizează, am făcut ceva, am cîştigat ceva. N-am trecut prin viaţă, deci nici prin profesie, ca gîsca prin apă.

«Răzvan Raț a fost și rămîne unul dintre oamenii mei de bază. Izbînzile Șahtiorului i se datorează și lui» – Mircea Lucescu

– Cum rămîne cu Raţ, din ce v-aţi luat?!
– Începi şi tu! Am venit la Bucureşti cu avionul pus la dispoziţia mea de patronul Şahtiorului, am vorbit prieteneşte pe parcursul zborului. Să le fie clar tuturor, nu există nici un conflict între noi.

– Cît a fost selecţioner, ce-a greşit Răzvan?
– Subiect închis, n-are rost să mai discutăm pe marginea lui.

– Cînd intenţionezi să te retragi?
– Cînd o să te retragi şi tu, că doar sîntem de aceeaşi vîrstă! Speram că datorită experienţei îi înveţi lucruri frumoase pe ziariştii mai tineri, însă văd că te-au molipsit şi pe tine! Ce întrebare…

– Mai am una, ultima.
– Ia s-aud.

– Îţi mulţumesc.
– Da, e cea mai bună întrebare din întreg interviul!