Vasluiul european

„Impresia generală din repriza secundă a fost că Vasluiul a jucat, iar Lazio a aşteptat”  – Edoardo Reja

Ferindu-ne de exagerări, să realizăm cîte ar mai avea de învăţat presa sportivă românească de la cea italiană în privinţa atitudinii faţă […]

„Impresia generală din repriza secundă a fost că Vasluiul a jucat, iar Lazio a aşteptat”  – Edoardo Reja

Ferindu-ne de exagerări, să realizăm cîte ar mai avea de învăţat presa sportivă românească de la cea italiană în privinţa atitudinii faţă de propriii jucători şi faţă de propriile reprezentante! Surprinzător, deşi infinit mai cunoscuta Lazio s-a chinuit să scoată acasă 2-2 cu anonima Vaslui, jurnalele peninsulare de vineri nu se sfiesc să laude, ba şi să încurajeze, formaţia romană! O elogiază mai ales Corriere dello Sport, care titrează peste întreaga pagină 1 „Lazio cu inimă” ca să continue la fel: „Egalul nu-i rău. Goluri primite din greşeli individuale”, „Cisse ca un senior”, „Lazio a probat caracter” etc. Ia imaginaţi-vă ce s-ar mai fi oţărît ziarele noastre dacă Vasluiul ar fi terminat nedecis la domiciliu cu un adversar, să zicem scuzînd comparaţiile, din Cipru sau din Azerbaidjan, ce critici şi ce ironii am mai fi citit! Mă rog, e alt fotbal aici tocmai pentru că există o altă mentalitate, un mod de a judeca mai senin şi mai îngăduitor. Cu accent pe jumătatea plină a paharului, nu neapărat şi obsesiv pe cea goală!

În ciuda scorului final, despre trupa lui Hizo se scrie puţin şi mai degrabă în treacăt. Gazzetta dello Sport merge pînă acolo încît o consideră „rareori periculoasă în atac şi mereu statică în apărare”. Numai antrenorul biancocelest Reja, pe care l-am văzut rîzînd cu gura pînă la urechi în noaptea de după meci!, recunoaşte că „Vasluiul e o echipă bună”, dar şi el ţine să adauge „Lazio a ştiut să reacţioneze”, referire la faptul că băieţii lui, deşi în inferioritate numerică, au izbutit să restabilească egalitatea.

Reja are dreptate. Consecinţă a improvizaţiilor din compartimentul defensiv, oaspeţii au început pe Olimpico timid şi complexat. Au recurs la baloane lungi care, survolînd linia mediană verde-galbenă, nu şi-au găsit destinatarii. Pe parcurs însă şi-au revenit, iar în primele 25 de minute ale reprizei secunde şi-au dominat clar partenerii, chiar i-au redus la tăcere. A fost suficient ca Sînmărtean să coboare la mijloc după mingi şi, virtuos ca de obicei, să construiască mai atent pentru a se schimba raportul de forţe în favoarea Vasluiului. Din păcate, formaţia moldavă n-a reuşit să conserve avantajul, ceea ce trebuie să-şi reproşeze. Pentru că a ratat astfel prilejul unei victorii răsunătoare, rămînîndu-i meritul, deloc neglijabil, de a se fi dovedit egala unui adversar de calibru, recomandat de un CV infinit mai bogat.

Nu doar rezultatul în sine, ci şi jocul echipei lui Porumboiu a mulţumit. Sosită în Cetatea Eternă, variantă cvasigenerală, pe post de victimă sigură, parcă propunîndu-şi să scape cît mai ieftin, Vasluiul a răsturnat toate calculele hîrtiei. În fond, ce mare lucru a făcut ea? Fără să ne ambalăm, a făcut 2-2 cu Lazio în deplasare, care Lazio a scos deunăzi 2-2 cu Milan pe San Siro, care Milan a scos 2-2 cu Barcelona pe Nou Camp, ceea ce spune destule! În măsura în care Adailton et Comp. îndrăznesc de-acum să viseze la calificarea dintr-o grupă de foc, acest remarcabil egal de la Roma trebuie confirmat de evoluţiile ulterioare. Altminteri, el va rămîne o amintire plăcută şi atît. Vasluiul merită elogiat deoarece a sărit joi seara peste un hop înalt, însă şi avertizat că greul abia urmează.