Under 19: cum s-a pierdut un milion de euro

Ne învîrtim într-un cerc vicios din care riscăm să nu ieşim niciodată. Da, e de rău: selecţionata României a dezamăgit la CE Under 19. A înscris un singur gol, n-a cîştigat nici o partidă şi s-a clasat pe ultimul loc […]

Ne învîrtim într-un cerc vicios din care riscăm să nu ieşim niciodată.
Da, e de rău: selecţionata României a dezamăgit la CE Under 19. A înscris un singur gol, n-a cîştigat nici o partidă şi s-a clasat pe ultimul loc în grupă, deci trebuie tras în ea şi, înaintea oricui, în antrenorul Burchel! Mi se pare modul cel mai simplu, dar şi cel mai simplist, de a analiza situaţia, drept pentru care vă invit să nu ne repezim, ci să păstrăm cumpătul. Să înjuri e cel mai uşor.

Dacă nu şi-au atins obiectivul de a prinde măcar semifinalele, băieţii noştri au crescut totuşi de la meci la meci. Marţi seara, la 0-0 cu irlandezii, au jucat bine, uneori chiar foarte bine. În sfîrşit, au format o echipă care ştie ce vrea, numai că n-au reuşit să marcheze. Deşi ne-am enervat, trebuie să admitem şi că au avut ghinion. Au ratat numeroase ocazii, Gavra a trimis mingea în bară, mijlocaşul Carruthers a respins de pe linia porţii „capul” lui Remeş, balonul parcă n-a vrut să intre! După aspectul general al întîlnirii, „tricolorii” meritau să cîştige. Meritau cu prisosinţă, însă n-a fost să fie.

Ca şi în partidele pierdute cu cehii şi cu grecii, s-au remarcat din nou Stanciu şi Năstăsie, în parte şi Amet, care pot deveni fotbalişti adevăraţi. Au depăşit stadiul de promisiuni şi încep să devină certitudini. În măsura în care şi ceilalţi ar fi dat acelaşi randament, mai ales componenţii liniei de fund, cei mai slabi, am fi discutat altfel. Aşa însă, privim înapoi cu mînie şi, conform obiceiului, aşteptăm mazilirea antrenorului. Ca şi cînd demiterea lui Burchel, una care pluteşte în aer, ar rezolva problema. Cine-şi închipuie asta e rupt de realitate!

Unii se vor mira, sigur se vor mira, că nu-s foarte aspru cu nişte tineri care s-au făcut de rîs. Nu sînt tocmai pentru că îi consider produsul unui sistem anacronic de depistare, cultivare şi lansare a talentelor, produsul acestuia şi, în egală măsură, victima lui. Cum să le pretind unor puşti ceea ce oferă rar, sau deloc, pînă şi titularii reprezentativei A?!

Fireşte că e şi vina lor că n-au putut mai mult. Mai departe însă, deziluziile servite de ei constituie urmarea logică a nepăsării ce patronează fotbalul nostru juvenil. Primele vinovate sînt cluburile din pricină că nu investesc în copii şi juniori, ori investesc insuficient, preferînd să cumpere de-afară vedete de carton. În culpă se află, ca for ce conduce prost întreaga activitate, şi Federaţia, incapabilă să pună piciorul în prag. Deoarece a băgat un milion de euro cu Under 19!, e de văzut în ce fel va justifica o asemenea cheltuială inutilă! Nu-i spaţiu să dezvolt subiectul, altminteri cunoscut, însă lucrurile sînt clare: atît timp cît nu ne vom schimba atitudinea, vom aştepta zadarnic rezultate. Ele nu pică din cer, ele se construiesc, iar la noi nu există nici interes, nici răbdare, nici bani pentru construcţie.

Vorbind despre societatea românească, Brucan solicita după 1989 pentru modernizarea acesteia 20 de ani, dar s-a dovedit că n-ajung. Referindu-se la viitorul fotbalului, Belodedici cerea deunăzi numai 15, care par şi ei prea puţini. Ne învîrtim, din păcate, într-un cerc vicios din care riscăm să nu ieşim niciodată.