Ce-am semănat aia culegem

Noi, românii, sîntem repetenţi, depăşiţi, anacronici în privinţa descoperirii, încurajării şi lansării talentelor

Miercuri seara, la startul CE Under 19, s-a văzut cu ochiul liber că sarcina  trasată de Mircea Sandu „naţionalei” antrenate de Burchel, de a ajunge măcar în […]

Noi, românii, sîntem repetenţi, depăşiţi, anacronici în privinţa descoperirii, încurajării şi lansării talentelor

Miercuri seara, la startul CE Under 19, s-a văzut cu ochiul liber că sarcina  trasată de Mircea Sandu „naţionalei” antrenate de Burchel, de a ajunge măcar în semifinale, e dintre cele mai dificile. Probabil că nu imposibil de atins, însă foarte pretenţioasă. La Chiajna, în ciuda unei atmosfere sărbătoreşti, România a pierdut întîlnirea cu Cehia fără drept de apel, 1-3. În frunte cu Kalas şi Prikril, vedetele partidei, adversarul s-a dovedit mai bun la toate capitolele. Mai robust, mai omogen, mai dîrz.

Nu li se poate imputa băieţilor noştri că n-au vrut. Au alergat, numai că, inferiori ca gabarit şi ca joc, n-au izbutit mare lucru. Au căutat să paseze, atît că înapoi, temporizînd cînd era cazul, dar şi cînd nu era. De presupus că rapida ieşire a lui Peteleu, survenită în minutul 2, a dereglat apărarea. L-a silit pe Burchel să-l introducă pe Fl. Ilie în centru şi să-l treacă pe Remeş din centru în bandă. Mutările n-au folosit, drept pentru care defensiva a lăsat numeroase spaţii neacoperite. Cu excepţia lui Stanciu, autorul golului, nici mijlocul n-a mers, oferind puţine mingi vîrfului Roman, care s-a agitat degeaba.

Într-adevăr, şi arbitrul a contribuit la stabilirea rezultatului. Mai întîi, francezul Turpin trebuia să acorde 11 metri în faza accidentării lui Peteleu, tamponat de un ceh ce n-a urmărit balonul, ci adversarul. Apoi, le-a făcut cadou oaspeţilor un penalty atunci cînd Remeş şi Kalas s-au împins reciproc în careu. Jelecek a transformat pentru 2-1, iar echilibrul din teren, oricum fragil, s-a rupt definitiv, iremediabil.

Sigur că, pînă la un punct, deciziile arbitrului pot scuza eşecul. Dacă n-ai nici 19 ani şi te vezi condus dintr-un penalty inventat, simţi că-ţi fuge pămîntul de sub picioare. Îţi revii greu sau nu-ţi mai revii. Să convenim însă că scuza nu ţine decît parţial deoarece, ca impresie generală, cehii au arătat uneori o clasă în plus şi adesea chiar două. Ei au cîştigat pe merit.

În fond, problema nu-i că am pierdut un meci. Se mai întîmplă. Vin confruntările din grupă cu Grecia şi cu Irlanda, iar „tricolorii” mai păstrează şanse de calificare. Necazul e însă altul: puţini dintre elevii lui Burchel par capabili să crească astfel încît mai devreme sau mai tîrziu, preferabil mai devreme, să devină certitudini. Eventual, să bată la porţile „naţionalei” mari. Ca atare, prezentul nu oferă motive de bucurie, dar nici viitorul nu promite.

N-ar strica să ne întrebăm cum de-a reuşit fotbalul ceh, reprezentînd o ţară cu jumătate din populaţia României, să-l transfere pe Kalas la Chelsea, ba şi contra 6 milioane de euro!, în timp ce al nostru nu mai exportă nimic ori vinde la preţuri de băcănie?! Deşi despre asta vom mai vorbi, cunoaşteţi răspunsul: sîntem repetenţi, depăşiţi, anacronici în privinţa descoperirii, cultivării, încurajării şi lansării talentelor. Din păcate, culegem ce-am semănat şi tocmai de aceea trebuie să ne trezim