Ascensiunea Naşului

Ovidiu Ioaniţoaia consideră că alegerea lui Mircea Sandu în guvernul fotbalului european e mai degrabă un cîştig personal.

Pentru intrarea în Comitetul Executiv al UEFA, preşedintele FRF merită sincere felicitări. Măgulit de ascensiunea unui compatriot, oricare dintre noi ar trebui […]

Ovidiu Ioaniţoaia consideră că alegerea lui Mircea Sandu în guvernul fotbalului european e mai degrabă un cîştig personal.

Pentru intrarea în Comitetul Executiv al UEFA, preşedintele FRF merită sincere felicitări. Măgulit de ascensiunea unui compatriot, oricare dintre noi ar trebui să gîndească la fel. Probă elocventă că pînă şi unul dintre cei mai înverşunaţi contestatari ai Naşului, predecesorul său Mircea Pascu, a salutat momentul. Mai departe însă, e de spus că promovarea lui Mircea Sandu reprezintă cu precădere un cîştig de ordin personal. Dintr-un tip important, Naşu’ a devenit unul foarte important. Şi plătit ca atare, cu 180.000 de euro pe an, care nu-s bani puţini nicăieri în lume. Logic, Mircea Sandu va avea altă influenţă şi se va bucura de alt respect, aflîndu-se de-acum în postura de a pune o vorbă bună, dacă nu chiar umărul, ca şi alţi români să pătrundă în conducerea forului continental. Cel dintîi ar merita să fie, e o opinie mai largă, Ionuţ Lupescu, a cărui implicare a ajutat serios demersul proaspătului membru al CEx.

În rest, există însă îndoieli că, în afara imaginii, noul statut al Naşului va putea să servească intereselor fotbalului românesc. Desigur, cum însuşi Mircea Sandu preciza, acesta va căpăta mai uşor acces la informaţie, ceea ce nu-i deloc de lepădat. Dar atît, căci se iluzionează cei care îşi închipuie, şi sînt destui aceştia, că prezenţa preşedintelui FRF în guvernul de la Nyon va facilita calificarea “tricolorilor” la turneul final al CE. Pentru că, pasămite, speriindu-se de Mircea Sandu, arbitrii se vor dovedi pe viitor mai îngăduitori cu “naţionala” noastră. Nu-i de crezut că se va întîmpla asta. Deoarece tot a venit vorba, n-ar strica să recunoaştem că arbitrajele nu ne-au mai dat bătăi de cap în ultima vreme, şeful cavalerilor fluierului din UEFA, neamţul Volker Roth, părînd să fi uitat afrontul (aşa l-a interpretat el) pe care chiar Mircea Sandu i l-ar fi adus atunci cînd a îndrăznit să reclame prestaţiile lui Lubos Michel şi Urs Meier, de la Oslo şi, respectiv, de la Copenhaga. Tocmai în ideea că, de la un timp încoace, am avut probleme cu noi înşine şi cu adversarii, nu cu arbitrajele, calificarea la Euro 2008 depinde de Piţurcă şi de echipă, nu de Mircea Sandu. De la care nu trebuie să aşteptăm ce nu poate oferi. Înainte de a face treabă la UEFA, Naşu’ are însă datoria să facă aici, acasă, unde operaţiunea de modernizare a fotbalului continuă, din păcate, să treneze. Aceasta e prima lui obligaţie.