„Naționala” trăiește!
Răzvan a anticipat bine că publicul de pe Giulești îi va ajuta pe „tricolori”. Deși stadionul nu s-a umplut, așa s-a și întîmplat, spectatorii încurajîndu-și frenetic favoriții. Decisiv a fost însă de data asta faptul că fotbaliștii noștri s-au ajutat […]
Răzvan a anticipat bine că publicul de pe Giulești îi va ajuta pe „tricolori”. Deși stadionul nu s-a umplut, așa s-a și întîmplat, spectatorii încurajîndu-și frenetic favoriții. Decisiv a fost însă de data asta faptul că fotbaliștii noștri s-au ajutat singuri. Au vrut și, mai important, au reușit. Au jucat și, pe alocuri, au jucat chiar foarte bine, încîntător!
Dominîndu-i copios pe bosniaci fizic și mental, e drept, oaspeții fiind de nerecunoscut în raport cu iureșul de la Zenica, „tricolorii” au obținut o victorie pe deplin meritată, incontestabilă și la această diferență de scor. Ea s-a datorat, într-o frază, unei încrederi generale și unui efort colectiv. Punctual, golurilor marcate de perechea Mutu-Marica în finalul primei reprize, ambele la capătul unor pase impecabile servite de Raț. Ce a urmat, al doilea gol înscris de Marica, a venit să răsplătească superioritatea evidentă a echipei României.
Fără să intru acum în detalii, măcar pentru că a îndrăznit să-i titularizeze pe Bourceanu și pe Sînmărtean, selecționerul s-a dovedit inspirat. El și elevii lui și-au mai spălat din păcate. N-au făcut uitate evoluțiile precedente, multe dezamăgitoare, dar au izbutit ceva în care puțini mai credeau. Au demonstrat că „naționala” e vie, că trăiește, că nu și-a spus ultimul cuvînt.
Sigur că izbînda confortabilă de aseară nu ne-a calificat la Euro 2012. Pînă acolo rămîne drum lung și greu de parcurs, însă ea ne ține în viață pentru baraj și ne permite să sperăm. Iar cît putem spera, încă nu e nimic pierdut!