Două deziluzii, Oţelul şi Steaua

Deşi ar fi învins Mediaşul dacă Viglianti transforma penalty-ul din prelungiri, Oţelul n-ar fi meritat victoria. Corect, a dovedit caracter egalînd de două ori, iar Antal şi Pena au prins o zi deosebită, însă n-a fost suficient să cîştige în […]

Deşi ar fi învins Mediaşul dacă Viglianti transforma penalty-ul din prelungiri, Oţelul n-ar fi meritat victoria. Corect, a dovedit caracter egalînd de două ori, iar Antal şi Pena au prins o zi deosebită, însă n-a fost suficient să cîştige în faţa unui adversar tenace ca Gaz Metan, la care se simte mîna lui Pustai. Cu atît mai puţin îi va ajunge să cîştige campionatul.

Cu un singur succes în ultimele 7 etape, gruparea dunăreană acuză o evidentă scădere de formă. Nu încetează să pună suflet şi să transpire, dar nu-i mai iese. Sesizînd momentul de cumpănă, Dorinel încearcă să-şi mobilizeze băieţii, să le insufle curaj, numai că revenirea la vechiul ritm întîrzie şi chiar e posibil să nu se mai producă! Tînără şi, ca atare, lipsită de experienţă, trupa gălăţeană execută din ce în ce mai rar comenzile venite de pe bancă.

N-ar fi cazul să ne mirăm însă deoa-re-ce discutăm despre o formaţie care trage la titlu, ba şi cu şanse reale, după ce lupta anul trecut, cu acelaşi lot, să scape de retrogradare! Logic că postura actuală, creînd o presiune extraordinară, împovărează mental. Tocmai de aceea, pe Sergiu Costin et Comp. va trebui să-i ţină nu doar picioarele, ci şi nervii. Să-i ţină capul. Oricum, prezenţa Oţelului pe locul 2 constituie o surpriză plăcut. Încă mai mult, o performanţă demnă de laude.

La rîndu-i, Steaua a smuls un egal Pandurilor la Turnu Severin graţie cîtorva intervenţii sclipitoare ale lui Tătăruşanu şi supergolului înscris de Cr. Tănase. În rest, cu precădere înainte de pauză, a prestat un fotbal întîmplător, apatic, trist.

În măsura în care gorjenii lui Grigoraş, excelent organizaţi şi ambiţioşi, erau mereu primii la minge, bucureştenii nu legau nimic, ca şi cînd se vedeau întîia oară unii cu alţii Deschisă de aerienii Bonfim şi Maicon, ambii picaţi din cer, lista dezamăgirilor roş-albastre a fost joi una completă: de aici şi imaginea unei echipe de duzină, cu aere nejustificate şi pretenţii utopice.

Cel mai simplu e, în stilul lui Gigi Becali, să arăţi cu degetul spre antrenor. Întrucît acesta răspunde de rezultate, fireşte că şi Cîrţu poartă o vină. Mai departe însă, ce să facă el? Poate să-i înveţe pe jucători să se dubleze, să stea în teren etc., dar nu şi să le dea har, să le dea valoare, capitol la care elevii săi sînt restanţieri. Unii chiar repetenţi. Fiind obligat să scoată din foc castanele băgate de alţii, misiunea lui Cîrţu e ingrată şi, în consecinţă, foarte greu de îndeplinit. De ordinul miracolului.

Concret, atît timp cît nu se va întări cu fotbalişti de anvergură, renunţînd la politica de a transfera mediocrităţi, Steaua va spera degeaba, iar guralivul ei patron va continua să viseze cai verzi pe pereţi.