Sfertul plin al paharului

În măsura în care rezultatul meciului cu Luxemburg nu ne-a surprins, fiind normal ca plusul teoretic DE VALOARE ŞI DE EXPERIENŢĂ să-şi spună cuvîntul pînă la urmă, desfăşurarea lui ne-a găsit nepregătiţi. Ne aşteptam ca oaspeţii să ridice baricade în […]

În măsura în care rezultatul meciului cu Luxemburg nu ne-a surprins, fiind normal ca plusul teoretic DE VALOARE ŞI DE EXPERIENŢĂ să-şi spună cuvîntul pînă la urmă, desfăşurarea lui ne-a găsit nepregătiţi. Ne aşteptam ca oaspeţii să ridice baricade în faţa propriei porţi, iar „tricolorii” să caute să le dărîme pentru ca, mai devreme ori mai tîrziu, să reuşească. S-a întîmplat însă altfel. În condiţiile în care băieţii noştri păreau să nu se mai fi văzut unul cu altul niciodată, studenţii şi funcţionarii lui Holtz au simţit că e o pîine de mîncat. Au îndrăznit mai mult, ba au şi deschis scorul, marcînd cel dintîi gol al lor din actualele preliminarii!!!!

La 0-1, ne-am temut de-un dezastru. Întrucît tribunele începuseră să scandeze „demisia, demisia!”, dar şi în ideea că nu ne ieşea nimic. Nimic, nimic. Dacă Mutu nu egala foarte repede, probabil că am fi suferit şi mai rău, însă şi aşa, prima repriză de marţi a fost CEA MAI SLABĂ DIN ULTIMUL TIMP. Dezamăgitoare, enervantă. „Naţionala” lui Răzvan n-a evoluat atît de prost, fără idei şi fără orizont, nici chiar în partidele pe care le-a pierdut!

Din fericire, vînzarea s-a îndreptat după pauză. Realizînd că apa le-a ajuns la gît, Tamaş et Comp. şi-au supus adversarii unei PRESIUNI PERMANENTE şi, încet-încet, s-au desprins pe teren şi pe tabelă. Pe lîngă dorinţa şi eficacitatea lui Mutu, din nou salvatorul unei corăbii ameninţate cu naufragiul, a mai contat introducerea lui Torje, care a iuţit acţiunile şi a centrat impecabil pentru golul 2. Dar şi, s-o recunoaştem, prăbuşirea oaspeţilor. Luaţi la bani mărunţi, ei s-au dovedit limitaţi şi vulnerabili, o pradă uşoară.

Pe cît ne-a amărît prestaţia din startul întîlnirii, pe atît ar trebui să ne bucure cea din repriza secundă. Nu numai pentru că echipa a izbutit să întoarcă rezultatul, ci şi pentru că a demonstrat CĂ ARE RESURSE, CĂ ARE MORAL. Se cere, fireşte, să vedem jumătatea goală a paharului şi să-i reproşăm selecţionerului unele decizii fanteziste, dar logic e să privim şi jumătatea plină. Măcar sfertul plin. Să nu neglijăm slăbiciunile „naţionalei”, dar să-i remarcăm şi calităţile, deşi mai puţine. Acesta nu-i un exerciţiu de patriotism, cum şi-ar imagina unii, e unul de luciditate.

Am scris imediat după meci că succesul de la Piatra-Neamţ nu schimbă datele problemei. Îmi menţin părerea. Scontam pe o victorie şi am obţinut-o. Concret însă, şansele de calificare NICI N-AU CRESCUT, NICI NU S-AU REDUS, ne aflăm în aceeaşi situaţie, din păcate, de neinvidiat. Ca să rămînă în cursa pentru Euro 2012, „tricolorii” au datoria să joace mult mai bine decît contra Luxemburgului. În ciuda sentimentului cvasigeneral de nemulţumire, s-ar cuveni să fim alături de ei, să credem şi să sperăm pînă la final. Să ne agăţăm ca înecatul de pai. Dacă n-o facem noi, românii, atunci cine?