Început de an şi de drum

Ovidiu Ioaniţoaia aşteaptă ca Octavian Belu, noul şef al ANS, să oprească declinul sportului românesc

Am păşit în 2007 şi, totodată, în Uniunea Europeană. De fapt, ni s-a recunoscut un drept, nu ni s-a acordat o favoare. Dar important e […]

Ovidiu Ioaniţoaia aşteaptă ca Octavian Belu, noul şef al ANS, să oprească declinul sportului românesc

Am păşit în 2007 şi, totodată, în Uniunea Europeană. De fapt, ni s-a recunoscut un drept, nu ni s-a acordat o favoare. Dar important e să privim intrarea în UE nu ca sfîrşitul unui drum, ci ca începutul acestuia, pentru ca pe parcursul lui, punîndu-ne minţile la contribuţie şi suflecîndu-ne mînecile, să putem trăi mai bine. Spre a ne atinge ţinta, e necesar să admitem că momentul integrării nu ne-a prins foarte pregătiţi. Că mai avem atîtea lucruri de făcut, de redresat economia, de stîrpit corupţia, de rînduit justiţia, de înviorat infrastructura etc. Deşi nu va fi uşor, evident că apartenenţa la marea familie europeană, alături de alte 26 de state, reprezintă o şansă în plus şi va trebui s-o fructificăm. Calea de urmat va fi lungă şi sinuoasă. Sigur, va cere eforturi, uneori şi sacrificii, dar cum alta nu există, e obligatoriu s-o abordăm cu încredere şi cu speranţă.

Dacă mutăm discuţia la sportul românesc, se cuvine spus că el pierde teren de la un timp. Cînd obţii, cazul campionilor tricolori în 2006, doar două medalii de aur la Mondiale, ba şi acelea cucerite de un singur performer, gimnastul Marian Drăgulescu, chiar că sînt motive de îngrijorare. Constatînd că regresul s-a produs în condiţiile unui buget rezonabil, rezultă că nu atît banii au provocat căderea, cît modul în care au fost folosiţi. Tocmai de aceea, Octavian Belu, de azi preşedinte al Agenţiei Naţionale pentru Sport, are datoria să descopere cine şi unde a greşit. Altminteri, pînă şi menţinerea unui organism pe care nu puţini, inclusiv membri ai Guvernului, l-au dorit desfiinţat merită socotită un succes. ANS a rămas, dar simpla existenţă a instituţiei nu va ajunge. Va trebui ca Belu s-o revitalizeze şi, prin ea, să dea un impuls întregului sector. Demersul se anunţă însă dificil din pricină că ANS a funcţionat în ultima vreme între călătoriile repetate ale unui şef şi interesele personale ale altuia. În măsura în care Belu nu se va dovedi mînă forte, sportul nostru va continua să alunece pe tobogan, să se ducă la vale. Şi, paradoxal, deşi a intrat demult în Europa, să fie cu adevărat în pericol să iasă.