Incredibila ascensiune

Aţi citit în Gazeta de sîmbătă ce salt fabulos, aproape neverosimil, a înregistrat Şahtiorul lui Mircea Lucescu pe parcursul acestor ani. Conform ierarhiei întocmite de Federaţia Internaţională pentru Istoria şi Statistica Fotbalului pe perioada 2000-2010, formaţia ucraineană A AJUNS PE […]

Aţi citit în Gazeta de sîmbătă ce salt fabulos, aproape neverosimil, a înregistrat Şahtiorul lui Mircea Lucescu pe parcursul acestor ani. Conform ierarhiei întocmite de Federaţia Internaţională pentru Istoria şi Statistica Fotbalului pe perioada 2000-2010, formaţia ucraineană A AJUNS PE LOCUL 24 ÎN LUME după ce, în clasamentul deceniului precedent, nu apărea pe lista primelor o mie de echipe! Folosind o formulă tocită, pare de necrezut, dar e adevărat. Ne place ori nu, statisticile nu mint niciodată.

La întrebarea cum de a reuşit Şahtior să iasă din anonimat şi să intre în elită într-un interval relativ scurt? nu-i uşor de răspuns. Trebuie să plecăm însă de la ideea că magnatul Rinat Ahmetov, al 148-lea miliardar de pe planetă, a investit masiv şi constant la Doneţk. Drept urmare, bugetul pe 2011 al grupării sale bate la 90 de milioane de euro. Deşi mai mic decît al marilor forţe europene, Real Madrid 450 de milioane, Barcelona 420, Manchester United 350, Bayern Munchen 320 etc., el rămîne la o distanţă astronomică de cel al cluburilor româneşti! Notînd că Steaua, CFR Cluj sau Dinamo cheltuiesc, socotind şi transferurile, în jur de 10-12 milioane de euro pe an, maximum 14, iar Oţelul doar 4,5, rezultă că BUGETUL ŞAHTIORULUI E COMPARABIL CU AL ÎNTREG CAMPIONATULUI NOSTRU!

De aici, logică, diferenţa de valoare şi, ca detaliu, de număr al angajaţilor. Dacă Dinamo plăteşte 180 de oameni, incluzîndu-i şi pe jucătorii aflaţi sub contract cu Dinamo II, Steaua 100 şi CFR 80, Şahtior are 960 de salariaţi. Într-adevăr, parte dintre ei lucrează la Donbass Arena, stadion inaugurat în 2009 şi pentru care Ahmetov a scos din buzunar 300 de milioane de euro, dar oricum comparaţiile de mai sus şochează.

Naivi, destui îşi imaginează că banii nu duc automat la performanţă. Că mai merge şi fără ei, seriozitatea, inspiraţia şi norocul putînd să-i suplinească uneori. Realitatea demonstrează însă că nu-i aşa, exemplul Şahtiorului fiind elocvent. TOCMAI DE ACEEA S-AR CUVENI SĂ NU NE MAI FURĂM CĂCIULA SINGURI, ci să înţelegem că atît timp cît va înota în suficienţă, ba şi în sărăcie, fotbalul românesc va continua să trăiască în mediocritate şi, chiar mai grav, să piardă teren. Distanţa faţă de alţii se va mări, nu va scădea.

Altminteri, Şahtior a avut bani şi pînă să vină la Doneţk, în 2004, Mircea Lucescu. Primind mînă liberă de la patron, acesta a modernizat clubul, l-a organizat la standarde înalte, adică l-a făcut dinamic şi eficient. Legat de asta, ştiţi cîţi membri cuprinde staff-ul tehnic multinaţional (3 români, 2 italieni, un moldovean, un spaniol, un croat, un slovac, restul ucraineni) condus de compatriotul nostru? Aflaţi că E FORMAT DIN 19 PERSOANE, antrenori, preparatori fizici, medici, masori şi, atenţie!, 8 specialişti alcătuind „grupul de analiză” însărcinat cu studiul propriei echipe, dar şi al adversarelor! Sigur că deciziile le ia Lucescu şi numai Lucescu. El supraveghează tot şi nimic nu mişcă fără aprobarea lui, numai că îl secondează o armată de colaboratori aleşi pe sprînceană şi, fireşte, bine plătiţi. Astfel se şi explică, spre a nu mai lungi vorba, incredibila ascensiune a formaţiei din Doneţk, una care, dintr-un no name, a izbutit să cîştige Cupa UEFA în 2009 şi, mai mult decît atît, respectul fotbalului continental.