Fireşte, Messi, 
dar şi Guardiola

Aşadar, învingînd la -Alicante cu 3-0, FC Barcelona a -egalat performanţa istorică reuşită de Real Madrid -în -epoca legendarei triplete Di Stefano-Puskas-Gento: 15 VICTORII CONSECUTIVE în campionat. Se anticipează chiar că va doborî recordul stabilit de “galactici” în sezonul 1960-1961 […]

Aşadar, învingînd la -Alicante cu 3-0, FC Barcelona a -egalat performanţa istorică reuşită de Real Madrid -în -epoca legendarei triplete Di Stefano-Puskas-Gento: 15 VICTORII CONSECUTIVE în campionat. Se anticipează chiar că va doborî recordul stabilit de “galactici” în sezonul 1960-1961 deoarece va primi la finalul săptămînii vizita unui Atletico ce nu-şi găseşte cadenţa. Tocmai 
a pierdut acasă, 0-2, cu Bilbao.

Sigur că isprava Barcelonei nu-i şo-chează, sau nu-i surprinde deloc, pe cunos-cători. Pentru că intră în discuţie campioana Spaniei din ultimele -două ediţii, ba şi formaţia argentinianului Lionel Messi, ales CEL MAI BUN JUCĂTOR DIN LUME în 2009 şi 2010. Numai pe parcursul actualei stagiuni, irezistibilul Messi a înscris 21 din cele 67 de goluri ale Barçei, contribuind astfel decisiv 
la desprinderea de eterna rivală din capitală, devansată cu 7 puncte!

La întrebarea în baza căror argumente a -izbutit trupa blaugrana să devină o maşină de fotbal imposibil de oprit?, răspunsul nu-i foarte greu de dat. Graţie VALORII INDIVIDUALE a componenţilor ei şi, -într-un sens mai larg, a unei între-gi generaţii crescute cu grijă, părin-teş-te, în curtea proprie. Să se reducă însă -totul la atît într-un moment în care un suporter catalan nota deunăzi, scuzaţi comparaţia, că “meciurile Barcelonei se aseamănă cu un FILM PORNO despre care nu ştii niciodată cum începe, dar care se termină mereu la fel”?!

Zic că nu, fie şi numai judecînd lucrurile prin prisma atitudinii adoptate de Guardiola după succesul repurtat la Alicante. În locul lui, mîndru că echipa sa a escaladat o culme ce părea de neatins, altul nu şi-ar mai fi încăput în piele. Dacă ar fi sărit în sus de bucurie şi s-ar fi bătut cu pumnii în piept, nimeni n-ar fi avut ce să-i reproşeze, corect?

Spre lauda lui, tehnicianul Barçei a rămas însă cu picioarele pe pămînt, -lucid, modest. Deşi a socotit egalarea recordului “o onoare extraordinară”, Pep s-a grăbit să-şi avertizeze elevii că “ÎNCĂ NU-i NIMIC CÎȘTIGAT”. Apoi le-a cerut să păstreze măsura, să muncească serios şi să-şi vadă de treabă fără să privească la adversari.

Ca atare, nu doar prin clasa ori, cînd ne referim la Messi, la Iniesta, la Villa, la Xavi ori la Valdes, prin superclasa 
jucătorilor ei merită explicat MARȘUL TRIUMFAL al Barcelonei, ci şi prin echilibrul antrenorului ei, prin realismul acestuia. Tehnicienii români ar trebui să-i calce pe urme lui Guardiola, să-l ia drept exemplu. Să înveţe de la el cu ce se mănîncă meseria, dar şi ce 
înseamnă bunul simţ.