Intrăm şi noi în rîndul lumii?

E arhicunoscut amănuntul că marile cluburi de fotbal, sediile şi stadioanele acestora au devenit OBIECTIVE TURISTICE. La Barcelona, de pildă, un tur al oraşului include, pe lîngă Sagrada Familia, La Rambla ori Montjuic, şi un popas la Nou Camp, prilej […]

E arhicunoscut amănuntul că marile cluburi de fotbal, sediile şi stadioanele acestora au devenit OBIECTIVE TURISTICE. La Barcelona, de pildă, un tur al oraşului include, pe lîngă Sagrada Familia, La Rambla ori Montjuic, şi un popas la Nou Camp, prilej de a vizita cabinele jucătorilor, lojele oficiale, masa -presei, sala trofeelor, magazinul cu produse proprii etc. La fel procedează Manchester United, Real Madrid, Bayern Munchen şi altele, demers ce-şi propune nu doar atragerea de suporteri, fidelizarea publicului, ci şi obţinerea de încasări, creşterea veniturilor.

Din păcate, cluburile noastre stau prost tocmai la capitolul trofee, însă Steaua a demarat şi dezvoltă o asemenea operaţiune de marketing, de EXPLOATARE A BRANDULUI, iar rezultatele se văd. În plan financiar şi, deopotrivă, în cel al imaginii.

De ceva vreme, cluburile renumite de peste hotare şi-au diversificat oferta, mergînd pînă acolo încît au ajuns să pună la dispoziţia amatorilor de mişcare terenurile pe care evoluează PRIMELE LOR FORMAȚII. GSP însăşi a organizat în iulie 2008 o acţiune de acest gen în capitala Catalunyei. Și-a invitat partenerii din publicitate şi, deşi a plătit o sumă considerabilă, a meritat. Fiecare dintre cei prezenţi s-a întors acasă cu amintiri de neşters, ba şi cu o diplomă ce atestă, sub semnătura preşedintelui Joan Laporta i Estruch, că “Played a football game on the pitch of FC Barcelona Stadium”.

Fireşte că nouă ne rămîne drum lung, foarte lung, pînă cînd să ne raportăm la Barcelona, care se recomandă a fi “mai mult decît un club”. Și chiar e. Lipsa tradiţiei şi a îndrăznelii, cu precădere a mijloacelor materiale constituie un obstacol greu de depăşit. Încurajator e însă faptul că, în ciuda unei întîrzieri numai parţial justificate, lucrurile încep să se mişte şi în fotbalul românesc, SĂ IASĂ DIN AMORȚEALĂ.

Concret, FRF a hotărît deunăzi să deschidă porţile Complexului de la Mogoşoaia pentru cei dornici să încingă o miuţă pe gazoanele pe care se antrenează “naţionala”. Contra unei sume modice, oricine poate folosi vestiarul “tricolorilor”, poate mînca la masa lui Chivu şi se poate relaxa în spaţiile de recuperare folosite de Raţ et Comp. Fără îndoială, discutăm despre un start timid, care se cuvine însă salutat drept UN PAS ÎNAINTE, drept o iniţiativă ce trebuie 
remarcată.

Discutînd cu Jean Garabet, responsabilul bazei, am aflat date despre UN PROIECT AMBIȚIOS şi cu reale perspective. Printre altele, el prevede amenajarea în premieră a unui muzeu dedicat istoriei fotbalului nostru. Se preconizează lansarea de pachete de cazare destinate grupurilor, extinderea ofertei şi la Buftea etc. Pare încă puţin şi, păstrînd măsura, asta şi e în condiţiile în care sîntem datori să recuperăm un handicap important. Dar numai aşa, căutînd şi reuşind să micşorăm distanţa ce ne desparte de alţii, vom intra şi noi în rîndul lumii. Vom spera să ne comparăm într-un viitor apropiat cu cei care ne devansează azi cu ani-lumină. Repet că e tîrziu, dar e mai bine şi mai tîrziu decît niciodată.