Funeriu, ministrul vorbelor goale

Pe 12 decembrie 2010, cu prilejul festivităţii de premiere a kaiaciştilor şi canoiştilor, ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului a promis că  “deşi 2011 va fi un an dificil, bugetul federaţiilor va fi CEL PUȚIN LA NIVELUL ANULUI ÎN CURS”. […]

Pe 12 decembrie 2010, cu prilejul festivităţii de premiere a kaiaciştilor şi canoiştilor, ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului a promis că  “deşi 2011 va fi un an dificil, bugetul federaţiilor va fi CEL PUȚIN LA NIVELUL ANULUI ÎN CURS”. Cu alte cuvinte, nu mai mare, dar nici mai mic.

Daniel Funeriu a vorbit din nou ca să se afle în treabă. Ba a şi minţit din moment ce, comunicate la începutul săptămînii în curs, sumele alocate fe­deraţiilor sînt SUBSTANȚIAL REDUSE faţă de 2010. Sigur, ţara traversează o perioadă de criză şi sportul nu constituie un sector prioritar. Operaţiunea de ciuntire a fondurilor e însă foarte greu de justificat, de-a dreptul impo­sibil, în con­diţiile în care ea a lovit pînă şi fe­deraţiile olimpice care au obţinut în ultimul timp rezultate deosebite, titluri mondiale şi europene.

Se pune întrebarea, absolut legitimă, pe ce considerente s-au împărţit banii pentru 2011 cîtă vreme gimnastica a primit cu 14 la sută MAI PUȚIN, scrima cu 21 la sută,  atletismul cu 33 la sută şi canotajul chiar cu 40%?! Clar că nu pe criterii de perfor­man­ţă şi nici de perspectivă, fie şi pentru că luptele şi voleiul s-au bucurat, prin compa­raţie cu alte discipline, de un regim preferenţial.

Vehiculată la nivelul ministerului, varianta că se vor asigura bugete spori­te în 2012, anul JO de la Londra, urmă­reşte SĂ INDUCĂ ÎN EROARE. Ea vinde pielea ursului din pădure. Deoarece, pentru a ajunge la Londra, trebuie să te pregăteşti în condiţii decente şi să participi anul acesta la turneele de calificare, misiune îngreunată de diminuarea dramatică a subvenţiilor.

Cu părere de rău, observăm o dată în plus că ministrul Funeriu nu ştie cu ce se mănîncă sportul, una spune şi alta fumează! Și mai trist e că povestea o implică, în calitate de preşedinte a ANS, şi pe Doina Melinte, fostă glorie a atletismului tricolor şi inter­naţio­nal. Dacă de la Funeriu n-ai ce să aştepţi, căci a demonstrat în repetate rînduri CĂ NU SE PRICEPE ȘI NICI NU ÎL INTERESEAZĂ, s-ar cuveni ca lucru­­rile să se schimbe radical cînd ne referim la Melinte, între altele, medalia­tă cu aur la JO de la Los Angeles 1984.

Din păcate, nu se schimbă în bine. Într-un asemenea context, lăsat cu buzunarele din ce în ce mai goale de un ministru habarnist şi de un şef al ANS dispus la compromisuri, sportul nostru N-ARE CUM SĂ PROGRESEZE. Dimpotrivă, pare condamnat să îşi piardă poziţiile şi să îşi rărească iz­bînzile. Pare ori chiar e.