Aceeaşi piesă, dar cu alţi actori

Deşi fotbaliştii sînt în vacanţă, agitaţia continuă deoarece se efectuează acum, sau măcar se discută, transferurile pentru viitorul sezon. Din pricina crizei, probabil că ele VOR FI MAI PUŢINE şi nu atît de spectaculoase comparativ cu anii precedenţi, dar e […]

Deşi fotbaliştii sînt în vacanţă, agitaţia continuă deoarece se efectuează acum, sau măcar se discută, transferurile pentru viitorul sezon. Din pricina crizei, probabil că ele VOR FI MAI PUŢINE şi nu atît de spectaculoase comparativ cu anii precedenţi, dar e sigur că nu vor lipsi. Într-un moment în care marile echipe par mai degrabă să ezite, să calculeze, se observă că tocmai unele mai mici, aşa-zişii outsideri, s-au grăbit să deschidă balul.

În fruntea listei se situează ASTRA PLOIEŞTI ŞI UNIVERSITATEA CLUJ, care au şi trecut la fapte. Cea dintîi, locul 9 în Liga I, a semnat cu senegalezul N’Doye, declarat persona non-grata de Andone, în timp ce „U”, a 14-a în clasament, i-a adus de la Dinamo pe Adrian Cristea şi pe argentinianul Bazzi, iar de la Pandurii pe Marius Popa şi pe francezul Nasser Menassel. Indiferent cum au fost luaţi, pe bani peşin ori în contul unor datorii, cei amintiţi reprezintă achiziţii importante. Rămîne de văzut în ce măsură controversaţii N’Doye şi Adrian Cristea, talentaţi, dar capricioşi, vor reuşi să se integreze şi să confirme. Oricum, ambii aveau nevoie de o provocare, de o şansă. CU EI CHIAR MERITA ÎNCERCAT.

Faptul că Astra şi „U” s-au întărit n-ar trebui să surprindă. Se ştie că în spatele grupărilor menţionate se găsesc oameni cu dare de mînă, Ioan Niculae, unul dintre cei mai bogaţi români, respectiv, Florian Walter. Fără să fie străini de fenomen, picaţi din cer, iată că ei au hotărît SĂ INVESTEASCĂ MAI MULT, să bage mai adînc mîna în buzunar. Cum e de presupus că, neobişnuiţi să piardă, Niculae şi Walter urmăresc planuri cu bătaie lungă, nu focuri de artificii, schimbarea atitudinii lor ar putea modifica raportul de forţe la vîrful fotbalului nostru.

Practic, nu ne referim la apariţia unor jucători noi pe piaţă. Vorbim însă despre dorinţa unora mai vechi de a ieşi din umbră şi, de ce nu?, de a se impune în speranţa că vor izbuti, mai devreme sau mai tîrziu, să cîştige prim-planul. Aceeaşi piesă, dar cu alţi actori, nu? Aparent minor, demersul lor trebuie salutat. Dacă va creşte numărul CLUBURILOR PUTERNICE, finanţate de oameni bine intenţionaţi, oneşti şi generoşi, va creşte şi fotbalul românesc. E singura cale, alta nu există.