Ioaniţoaia îl ironizează pe primarul Oprescu: JO 2020 la Bucureşti? Hai să vorbim discuţii!

Nu ştiu cine i-a vîndut ideea, dar primarul general al Capitalei a prins-o din zbor şi insistă că va cere organi-zarea Jocurilor Olimpice din 2020, după edițiile de la Londra și Rio

Consider că, dincolo de bunele sale intenţii, doctorul […]

Nu ştiu cine i-a vîndut ideea, dar primarul general al Capitalei a prins-o din zbor şi insistă că va cere organi-zarea Jocurilor Olimpice din 2020, după edițiile de la Londra și Rio

Consider că, dincolo de bunele sale intenţii, doctorul Sorin Oprescu vorbeşte doar ca să se afle în treabă. Pentru că o asemenea solicitare e strict de competenţa COSR, iar specialiştii acestui for, oameni cu picioarele pe pămînt, înţeleg că un astfel de demers reprezintă o aberaţie, o aiureală.

Pentru a primi JO 2020, Bucureştiul ar trebui să-şi depună candidatura cel mai tîrziu în 2012. Pe lîngă proiecte, e obligatoriu ca dosarul să cuprindă şi o serie de realizări concrete, în temeiul cărora membrii CIO să prefere Bucureştiul în detrimentul unor oraşe ca, să zicem, Tokyo, Madrid ori Istanbul. Din păcate însă, capitala noastră nu are ce arăta şi e imposibil de crezut că va reuşi să reducă handicapul actual, nu să-l anuleze, într-un răstimp atît de scurt. Asta deoarece la ora de faţă Bucureştiul e mult rămas în urmă la capitolul bazelor sportive şi, în general, al facilităţilor pretinse de organizarea JO.

Într-adevăr, în 2011 va fi inaugurat Stadionul Naţional, arenă ultramodernă pe care s-ar disputa întîlnirile de fotbal şi de hochei pe iarbă ale JO. Atît însă, atît. Nici măcar festivităţile de deschidere şi de închidere nu se vor putea ţine într-un complex gîndit fără pistă de atletism. Unde se vor desfăşura întrecerile celorlalte 25 de discipline din programul olimpic? În ce săli, pe ce poligon, în ce bazin, pe ce hipodrom, pe ce pistă nautică?!  Întrucît nici una dintre aceste amenajări nu există, ele ar trebui construite, încă un stadion de mare capacitate, măcar 12 săli, un bazin de înot acoperit etc., ceea ce presupune investiţii de 5-6 miliarde de euro, luînd în calcul şi ridicarea satului olimpic cu minimum 15.000 de paturi.

Să admitem că, deşi n-a fost consultat, Guvernul ar dori să susţină un efort financiar ce depăşeşte clar posibilităţile Primăriei Capitalei. Dar în România de azi, grav afectată de criză, cu salarii şi pensii ciuntite, E O UTOPIE să crezi că se vor găsi atîţia bani! Nici acum, nici în următorul deceniu, poate niciodată.

Pe lîngă faptul că Bucureştiul e în urmă cu 30-40 de ani în privinţa patrimoniului sportiv, dacă nu cu mai mulţi, el stă prost şi pe alte planuri, foarte prost. În condiţiile în care se anticipează prezenţa a 5.000 de ziarişti şi a 80.000 de oaspeţi de peste hotare, cei dintîi n-ar avea unde lucra, iar ultimii unde locui. Ca atare, ar trebui construite hoteluri, şo-sele și căi de acces, create parcări, extinse aeroporturile ş.a.m.d., aceste observaţii ducînd la concluzia că şansele Bucureştiului de a i se atribui organizarea JO într-un viitor a- propiat sînt nule, egale cu zero.

Să mă mai scuze o dată doctorul Oprescu, dar mă tem că, vorbind despre aducerea Jocurilor Olimpice din 2020, visează cai verzi pe pereţi. De fapt, nu mă tem, sînt chiar sigur.