Despre respect, dar numai la alţii!

Nu pretind că-l cunosc pe Rinat Ahmetov. Am dat mîna de 3-4 ori cu patronul lui Şahtior, dar atît. Ultima dată, la Istanbul, după finala Cupei UEFA, cîştigată în 2009 de elevii lui Mircea Lucescu. Ca şi anterior, Ahmetov mi […]

Nu pretind că-l cunosc pe Rinat Ahmetov. Am dat mîna de 3-4 ori cu patronul lui Şahtior, dar atît. Ultima dată, la Istanbul, după finala Cupei UEFA, cîştigată în 2009 de elevii lui Mircea Lucescu. Ca şi anterior, Ahmetov mi s-a părut ÎN BANCA LUI, lipsit de fasoane. Ştiindu-l unul dintre cei mai bogaţi oameni de pe planetă, m-a surprins comportarea lui. Stătea de vorbă în holul hotelului cu cîţiva suporteri ai „minerilor” şi nu se deosebea cu nimic de aceştia. Îmi amintesc că am întrebat unde-s bodyguarzii magnatului, la care Mircea însuşi a răspuns, oarecum mirat, „Unde să fie, probabil la Doneţk?!”.

Dar nu ca să schiţez portretul miliardarului m-am apucat să scriu. M-a îndemnat altceva. Mi-a plăcut, ba m-a şi emoţionat, o recentă declaraţie a lui Ahmetov privind contribuţia compatriotului nostru la fulminanta ascensiune a campioanei ucrainene: „E DOAR MERITUL LUI LUCESCU CĂ SÎNTEM RESPECTAŢI ÎN EUROPA”.

Ei şi, vor sări unii, ce-i cu asta, ce te-a impresionat aşa?! Faptul că, în loc să scoată în evidenţă, ori măcar să sugereze, că FĂRĂ BANII LUI Şahtior n-ar fi reuşit niciodată să cucerească un trofeu continental şi, mai nou, să prindă în premieră „optimile” Champions League, Ahmetov a insistat asupra respectului de care a ajuns să se bucure pe plan internaţional formaţia din Donbas! Înaintea oricăror laude adresate TEHNICIANULUI ROMÂN, „a creat echipa de la zero”, „a investit suflet şi inimă” etc., am reţinut trimiterea la respect. Da, recunosc că ea m-a impresionat.

Să nu vă imaginaţi că am vreun interes să-l perii pe finanţatorul Şahtiorului, despre care nu cred că s-a spetit muncind să adune primul milion de dolari. La fel, nu mă entuziasmează nici fotbalul ucrainean pentru că sînt convins că nu-i superior celui românesc. În linii mari, exceptînd aspectele legate DE MENTALITATE, DE PROFESIONALISM, fenomenul e cam acelaşi pretutindeni. Cu bune şi cu rele, cu lumini şi cu umbre.

Dincolo de această părere, am hotărît să aştern rîndurile de faţă tocmai deoarece consider că, prin atitudinea lui de om normal, Ahmetov le-ar putea servi DREPT EXEMPLU majorităţii patronilor din Liga I. Care schimbă antrenorii mai des decît cămăşile, care invadează ecranele televizoarelor din zori pînă noaptea tîrziu şi care, amăgindu-se că fotbalul începe şi se termină cu ei, obişnuiesc să se bată cu cărămida în piept!!!! Oare exagerez susţinînd că toţi aceştia, nu prieteni, ci duşmani ai respectului, chiar ar avea ce învăţa de la Rinat Ahmetov?