Ovidiu Ioaniţoaia

A vorbit şi a scris pentru milioane de microbişti, a crescut generaţii de ziarişti şi continuă să facă din jurnalism privilegiul de a fi sincer cu oamenii

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Ovidiu Ioaniţoaia
Dopaj la FCSB?!

Când scriam aici, colecția e martoră, că meciul FCSB-CFR va fi de 1 ori X, mă gândeam la forma deosebită a gazdelor, dar și la numeroasele absențe din formația clujeană, obligată să joace pe Arena Națională fără niciun atacant de […]

...

A greșit Rădoi?

Din fericire, acum, în ajunul „triplei” Macedonia de Nord – Germania – Armenia de la sfârșitul lui martie, lucrurile stau altfel. Dacă, luați-o ca glumă, deși nu-i cea mai bună, Chiricheș nu se reaccidentează, atunci e foarte posibil ca toți […]

...

Știre falsă

Când căruța părea să se fi împotmolit mai rău, consilierul președintelui Burleanu a venit la Telekom Sport cu o afirmație care a surprins în aceeași măsură în care a și bucurat. Conform lui Andrei Vochin, în ianuarie-februarie 2022, la etapa […]

...

Spre un caz Oct. Popescu?

Cu atât mai important cu cât puştiul de la FCSB, născut pe 27 decembrie 2002, va fi mezinul „tricolorilor” convocaţi la Euro 2021. Tavi ar mai avea două cicluri la tineret, încadrându-se în regula U21 din Liga 1 până în […]

...

A văzut pe dos!

Hotărât s-o împiedice cu orice preț pe CSA Steaua să promoveze, cunoașteți contextul, Gigi Becali nu s-a lăsat până nu și-a făcut numărul. A trimis la „satelitul” din eșalonul 3 nu mai puțin de 8 jucători din lotul folosit de […]

...

Povestire cu rugby

Victoria “stejarilor” în ba­ra­jul cu uruguayenii, echi­valentă cu calificarea la Cupa Mondială, mi-a reamintit o întîmplare trăită în toamna lui 1982. O însoţeam pe Universitatea Craiova ÎN CAPITALA IRLANDEI, pentru întîlnirea cu Shamrock Rovers din Cupa UEFA, cînd unul din­tre […]

luni, 29 noiembrie 2010, 5:32

Victoria “stejarilor” în ba­ra­jul cu uruguayenii, echi­valentă cu calificarea la Cupa Mondială, mi-a reamintit o întîmplare trăită în toamna lui 1982. O însoţeam pe Universitatea Craiova ÎN CAPITALA IRLANDEI, pentru întîlnirea cu Shamrock Rovers din Cupa UEFA, cînd unul din­tre fraţii ce patronau formația din Du­blin, Louis Kilcoyne, m-a invitat la o cină. A făgăduit că mă va lua de la hotel, dar m-a prevenit că, în drum spre restaurant, vom trece pe la liceul fiului său. Trebuia să-l lase acasă.

Am uitat cum îl chema pe băiat, parcă Patrick. Nu mai ştiu nici ce vîrstă avea, oricum, în jur de 12 ani. Mi-am închipuit că-l vom lua din faţa clădirii, însă m-am în­şelat.

Ajun­şi acolo, Kilcoyne a intrat cu Rover-ul în curtea şcolii şi, după ce a ocolit 7-8 TERENURI DE SPORT, dacă nu mai multe, a oprit în dreptul ultimului, parcînd lîngă alte vreo 10 maşini aparţinînd părinţilor ce-şi aşteptau şi ei copiii. “Fiul meu e la ora de rugby care mai durează cîteva minute”, mi-a explicat Louis Kilcoyne.

Într-adevăr, pe gazonul impecabil din marginea aleii, două echipe de elevi jucau rugby. Roşiii împotriva galbenilor, arbitraţi de un profesor tînăr, ce părea fratele lor mai mare. La un moment dat, meciul s-a întrerupt din pricină că un puşti se rănise, SE UMPLUSE DE SÎNGE. Îşi spărsese buza în grămadă, sînge­ra abundent.

Partida s-a reluat fără întîrziere, iar “victima” s-a îndreptat către au­tomobilul alăturat, unde mama lui discuta aprins cu mama unui alt copil. Cum credeţi că a reacţionat fe­meia? Nici măcar nu s-a întrerupt din con­ver­saţie! I-a aruncat băiatului o privire scurtă, a scos din gean­tă batista, i-a întins-o şi i-a zis “Fugi înapoi, dar ai grijă să nu pier­deţi!”. Atît, nimic altceva.

Instinctiv, m-am gîndit în ce fel ar fi decurs lucrurile la noi într-o situaţie similară, cît ar mai fi plîns puștiul şi cît s-ar fi tînguit mama lui, ba şi indignat, gata să-i reclame pe profesorul-arbitru, pe directorul liceului, pe inspectorul de specialita­te şi, în final, chiar pe ministru.

Atunci mi-am dat seama că rugby-ul nu-i numai un joc, ci e infinit mai mult decît atît. O filosofie de viaţă, O ŞCOALĂ DE CARACTERE. Tocmai de aceea, simplificînd lucrurile la maximum, cine-l practică de mic beneficiază de o şansă în plus. Se maturizează mai repede, poate deveni băr­bat înaintea celorlalţi.

Comentarii (29)Adaugă comentariu

Baran (1 comentarii)  •  29 noiembrie 2010, 17:43

Bine spus, acum daca , repet DACA se face dupa scoala vre-un sport un copil daca se loveste face ca toate visele , si el si rudele sale . Pai e normal sa te mai si lovesti la sport!!!

Bogdan Craiu (1 comentarii)  •  29 noiembrie 2010, 18:37

Totusi, desi ati fi putut sa nu mentionati ati cuplat si doua cuvinte despre fotbal in acest articol despre rugby.
Ma gindesc ca ati fi putut sa va exprimati indignarea fata de faptul ca imediat ce rugby-ul putea sa aduca ceva rating a fost acaparat de catre o televiziune privata in loc sa ramina acolo unde ii e locul adica la televiziunea nationala.
Lucrez in strainatate si am venit acasa in acest weekend special pt acest meci, nu am mai gasit bilete lucru care m-a intristat si in acelasi timp m-am bucurat la gindul ca atmosfera pe stadion va fi extraordinara . Speram sa vad totusi meciul la televizor dar nu s-a putut.
Chiar daca, poate, cei 2 mii de euro prima pt baietii nostri provin din acest demers tot indignat ramin ca sacalii multimedia au sarit urgent sa muste si din prajitura asta. Mare pacat!
Tinind cont ca rugbyul romanesc nu a ratat nici un turneu final la cupa mondiala decind ea exista, sportul asta ar trebui elogiat si sustinut de presa sportiva mult, mult mai mult decit o faceti, adica bifind doar momentele importante. Ei chiar merita.

claustrofobus (85 comentarii)  •  29 noiembrie 2010, 18:52

eu personal va multumesc ca ati scris despre rugby. dupa parerea mea v-ar sta mult mai bine specializat fiind pe acest sport undeva in insula decat sa comentati liga lu’ mitica. dar sa stiti ca parintii de rugbysti sunt la felsi in romania daca nu cumva au o viata si mai dura. vezi cazul tanarului rugbyst mort la arad dupa un accident pe terenul de joc. si nu au facut scandal la adresa rugbyului cu a sistemului sanitar care nu l-a putut ajuta pt. care costurile tratamentelor erau foarte scumpe. sunt si romani care au caracter problema e ca mult mai multi nu au si de obicei aia urmaresc doar fotbal.

Gyerko Szabolcs- Laszlo (48 comentarii)  •  29 noiembrie 2010, 19:00

Eu as zice ca cine practica un sport, oricare ar fi el ,beneficiaza de o sansa in plus…..nu numai cei care practica rugbyul.

nime.n.lume (36 comentarii)  •  29 noiembrie 2010, 19:25

2 puncte:
– multe terenuri de sport.
– atitudinea parintilor (mai muult: a maaamei).
ei si?!
Ei ajung barbati inaintea nostra.
Dar pacat ca sant irlandezi. Nimeni nu e perfect!
Lasand gluma la o parte:
Frumoasa poveste dar scopul, reason-ul, ori concluzia e cam subtire.
Nu e bine sa simplificam lucrurile la maxim, dl Ioanitoaia, fiindca riscam sa pierdem mesajul!

leo (23 comentarii)  •  29 noiembrie 2010, 19:29

Rugby ..ce sport D-LE …ce atmosfera creata de 5 mii de spectatori ,cu toate ca acesti baieti meritau un stadion de 30 mii de specatatori si pun prinsoare ca se umplea.D-le ..am inceput sa ne saturam de mizeriile din alt sport cu patroni de ghetou..am inceput sa apreciem si alte sporturi ,am inceput sa iubim rugby-ul..acest joc barbatesc dar atat de spectaculos. Ma uitam cum se canta imnul din tot sufletul, am vazut abnegatie , am vazut daruire …tot respectul pentru acesti bravi baieti .tot respectul!

carabina gigel (2 comentarii)  •  29 noiembrie 2010, 19:34

Am o poveste asemanatoare, in urma careia am avut exact gandurile dumneavoastra legate de „ce ar fi fost la noi”. In primavara eram in Furth, si traversam un parc. Vad la un moment dat un pitic blond impiedicandu-se de o bordura si cazand. Copilul ramane un moment in genunchi, dar nu plange, ci are o privire derutata. Mama sa se opreste, se uita la el, nu-i zice nimic, ci doar il cheama cumva din priviri. Inca nedumerit (parca isi infrana instinctul de a plange) se ridica si se duce langa maica-sa si isi vad de drum.

Nu e nimic fabulos in intamplarea asta, ci doar ce am simtit eu vazand scena; cred ca este comparabil cu ce ati simtit dumneavoastra in Irlanda in 82.

Liviu (333 comentarii)  •  29 noiembrie 2010, 19:46

Asa, domnule Ioanitoaia, scrieti mai mult si mai des despre rugby si despre alte sporturi din care tinerii au ce invata, nu ne mai bombardati de dimineata pana seara cu JJ, cu Borcea si cu ceilalti fazani. Indemnul e pentru Dv, dar mai mult pentru mai tinerii Dv colegi.

durden (338 comentarii)  •  29 noiembrie 2010, 19:48

e bine ca ati mai schimbat subiectul,nea Ovi.Poate reveniti si cu un articol dedicat in intregime Stejarilor

Marius (347 comentarii)  •  29 noiembrie 2010, 21:16

Au dreptate si ziaristii, cand nu scriu despre fotbal, abia strang 7-8 comentarii! Ce sa faca dl. Ioanitoaia, sa scrie articole emotionante precum cel de azi si sa nu-l citeasca nimeni?

Albusibiu (95 comentarii)  •  29 noiembrie 2010, 21:52

Caracterele in acest sport. Imaginile cu uruguayenii, dupa meci, spun totul. Respectul intre jucatori, intre arbitrii, contactele si forta ce ar putea muta muntii dau frumusete acestui sport caruia o mare parte dintre romani nici nu-i mai stiu regulile. Daca celelalte sporturi cu balonul pot fi practicate de toata lumea, rugby-ul este elitist: isi alege singur campionii. Nu vom face cine stie ce minuni la Cupa Mondiala, nu avem cum, nu avem dreptul sa speram la ele, dar macar suntem acolo, in lumea buna a sportului adevarat.

Petre (255 comentarii)  •  29 noiembrie 2010, 22:05

Sportul in general practicat de la o varsta frageda ajuta copilul in formarea unui caracter ambitios si il caleste. Din pacate la noi in scoala orele de sport s-au rarit considerabil iar generatia tanara prefera sa stea prin baruri decat sa faca miscare.

Toma (148 comentarii)  •  29 noiembrie 2010, 22:07

Se spune ca rugby-ul e un joc de golani jucat de domni, iar fotbalul un joc de domni jucat de golani. Cred ca este si adevarat. Rugbisitii par a fi oameni mult mai cerebrali si mai inteligenti decat fotbalistii. Se dedica sportului doar din pasiune nu din motive financiare.

danjti (2 comentarii)  •  29 noiembrie 2010, 22:47

Frumos articol Dl. Ioanitoaia, frumos sport si frumoasa atmosfera pe un stadion de rugby.
Pacat ca nu e promovat mai mult si la noi, in general de dvs. presa ati putea face mai mult pentru acest sport care dupa cum arata lucrurile acum se pare ca in cativa ani va disparea.
Imi plac toate sporturile in general dar rugby si fotbal sunt favoritele mele. Prin comparatie mergeti la orice meci de fotbal si la orice meci de rugby si vedeti ce atmosfera e si intr-o parte si in cealalta. Uitati-va cum adversarii celor doua ehipe adverse stau unul langa altul cu paharul de bere in mana, beau si privesc la meci fara sa se injure sau sa se bata. E un sport frumos cu traditie in Romania si cu performante bune si cred ar fi pacat sa nu avem grija de el. Suntem in lumea buna chiar si asa in conditiile pe care le stim cu totii, drept pentru care ar fi bine sa ajutati si dvs. presa in promovarea lui.

Pandele (13 comentarii)  •  30 noiembrie 2010, 0:01

E o bucurie sa mai vezi si articole despre rugby in mocirla asta de birfe fotbalistice. Va multumesc si la mai multe.

Lulu (274 comentarii)  •  30 noiembrie 2010, 0:31

Un articol care mi-a mers la suflet si care cred ca merita mai multe comment-uri. Numai ca de la romani atat poti pretinde. Toti se declara sastisiti de fotbal si dezgustati, dar il mamanca pe paine.

Andrei (6 comentarii)  •  30 noiembrie 2010, 1:21

Iti citesc cu placere articolele, sunt corecte si nu foarte agresive (cum vezi la colegi de-ai tai), insa un singur lucru nu inteleg. De ce scrii anumite cuvinte cu CAPS LOCK?! Ma scoate din minti, zici ca tipa cineva la mine cand citesc, sunt multe alte modalitati de a scoate in evidenta niste chestii pe langa CAPS. Cand scrii de mana asa faci?!

Doc (14 comentarii)  •  30 noiembrie 2010, 1:22

Din pacate rugbystii romani sunt, la urma urmei, romani. Adica in principiu inculti. Altfel eu nu-mi explic cum, cu 30+ de oameni implicati in sportul asta pe teren, patru natarai ucigasi l-au putu ridica pe tanarul ala cu coloana rupta de la Arad ca pe un sac de cartofi, sa-l care repejor pana pe margine. Sa-l nenoroceasca iremediabil, si, pana la urma, sa-l omoare.
Nenorocitii aia au fost macar, asa, in gluma, cercetati pentru omor din culpa?

Intr-un sport atat de dur chiar nu poate nimeni sa le dea cateva ore de prim ajutor? Si ne mai intrebam de ce nu ne dam copii la sport?

Laurentiu Cremene (21 comentarii)  •  30 noiembrie 2010, 5:58

..probabil cel mai sport de echipa!am jucat ,la Arad,cateva luni la juniori.FAra coechipieri nu poti,chiar daca unii sunt decisivi….
Din pacate am impresia ca si Georgia ne-a depasit!Pacat e un sport care ne poate mentine la nivele acceptabile in Europa!

Bibi (26 comentarii)  •  30 noiembrie 2010, 9:07

Nea Ovidiu, foarte frumos, multumesc !

gilos (328 comentarii)  •  30 noiembrie 2010, 10:21

Nea Ovi,
Or fi rugby-stii romani caractere deosebite, dar tot la organizare si bani ajungem.
Candva bateam Franta si Irlanda, astazi nu mai putem invinge echipa a doua a Italiei.
Ceva-i putred in Danemarca…

claustrofobus (85 comentarii)  •  30 noiembrie 2010, 10:33

citesc comentariile despre acest editorial si vad diferenta dintre ruby si fotbal. putini la rugby, da buni. mi-ar placea d-le ioanitoaia daca tot ati inceput campanie gsp de a ajuta rugby-ul sa aveti o sectiune mai vizibila pe prima pagina al site-ului gsp despre rugby. eu am descoperit rubyul tot in irlanda. am lucrat ca bucatar la o firma de catering care deservea sectiunea vip la meciurile de rugby de pe lansdowne road din 6nations si heineken cup. in timpul meciurilor ma furisam pe marginea terenului si urmaream meciurile aproape de linia de tusa. a fost o experienta unica. din pacate nu am fost in irlanda cand au facut grandslem acum 2 ani dupa 45 de ani, dar tot am prins meciuri cu o’driscol, o’hara wilkinson sau martin johnson, si cu chaval ca sa numesc jucatori mai faimosi. am cunoscut si romani fosti rugbysti pe care i-am bagat la meciuri prin intrarea firmei de catering. nu aveau bani sa cumpere bilete si oricum greu gaseai bilete cu saptamani inainte. si ei au ramas impresionati de atmosfera extraordinara de la aceste meciuri. la rugby nu se injura, nu se ataca adversarul cu invective, se aplauda orice faza spectaculoasa, suporterii adversari stau amestecati unii cu altii vorbesc glumesc. nici nu iti vine sa crezi ca este o competitie desi bucuria la victorie este foarte mare pe cand frustrarea la infrangere este aproape inexistenta. avantajul rugbyului este ca nu prea poti sa-l trisezi. nu ai cum sa faci blat sau sa nu dai totul din tine? cum naiba sa faci blat cu sacrificiu si durerea, sau cu coloana vertebrala?! ai ales rugby esti in gramada credeti ca ai chef de simulari si prefacatorie? in rugby multe meciuri internationale sunt amicale, dar ele sunt infinit mai crancene decat orice meci galactic barcelona-real. in rugby nu ai cum sa scapi fara durere, n-ai cum sa eludezi contactul sau efortul si atunci mai bine dai tot ce ai sa iesi macar castigator. in rugby nu te poti da la o parte, nici macar intr-un meci amical. ai intrat dai totul. nu ai cum sa joci cu gel in par si cu unghile facute la manichirist ca ronaldo. bine spiritul rugbyului este greu de asimilat de masele de oameni pentru ca oamenii nu inteleg cum poti sa joci fara sa injuri arbitrul. desi la noi la rubgy se mai practica dar nu se tolereaza. asimilarea regulilor la rugby presupun o anumita cunoastere a jocului de catre suporter si un efort de memorie si inteligenta din partea acestuia, de aia nu e asa popular la noi. acum stau in timisoara si sper ca noul proiect al echipei de rugby de aici sa aibe succes si sa vedem rugby de calitate si de ce nu heineken cup la timisoara intr-o buna zi. dar visul meu ramane sa vad romania jucand in 6nations. ar fi pt. mine mai frumos decat castigarea campionatului mondial de fotbal de catre nationala de fotbal a lui lucescu. ca diferenta intre a te casatori cu o contesa si a face sex cu o prostituata.

gabriel (2 comentarii)  •  30 noiembrie 2010, 13:29

Domnu’ Ioanitoaia, daca permiteti va dau si eu un exemplu, mai recent decat 1982 (apropo, meciul ala a fost efectiv extraordinar, Craiova a castigat cu 2-0 iar irlandezii a doua zi spuneau ca dau 11 jucatori la alegere din lotul lor numai sa-l aiba pe Balaci):
locuiesc in Franta de cativa ani. Deunazi am fost cu ficioru’meu (8 ani) la un teren de roller. Terenul era arhiplin, cu tineri mai mici sau mai mari, cu unii care faceau acrobatii si altii care nu faceau. Remarc si un pustan de vreo 6 ani care a intrat timid pe teren. Putine minute dupa asta, un vlajgan de vreo 16 ani incearca o acrobatie, nu-i prea iese si cade, iar in cadere il ia pe sus, literal, pe pustiul de 6 ani (care avea casca, genunchiere, cotiere si tot tacamul). Tatal pustiului, aflat pe margine, desi s-a uitat lung la baiat, nu a schitat nici un gest sa-i vina in ajutor baiatului (care s-a ridicat singur si nu a avut nici macar o zgarietura). Cel mare si-a cerut scuze si si-a vazut de ale lui.

Eu personal ma gandeam ca daca asta i s-ar fi intamplat pustiului meu, cu siguranta nu as fi fost la fel de calm.

Dar aici vorbim si de firea omului.

Emiru (91 comentarii)  •  30 noiembrie 2010, 14:36

O poveste asemanatoare am trait si eu.
Se intampla acum cca 30 de ani, in Constanta. Locuiam in acelasi bloc cu Mihai Bucos, capitanul echipei nationale de rugby in acea vreme. In fata blocului, Max, juniorul de numai 5 ani ai rugbystului juca fotbal cu copii de varsta lui. La un moment dat unul ii pune o piedica, Max (Maximilian) cade si isi juleste genunchiul, sangele curgand siroaie pe piciorul lui.
Noi, astia mai mari, am sarit sa vedem daca a patit ceva grav. Unul dintre noi l-a intrebat daca il doare genunchiul. Raspunsul lui Max a venit mai repede decat ne-am fi asteptat:
„Un barbat adevarat nu plange niciodata”.
Repet: avea 5 ani.

George (2 comentarii)  •  30 noiembrie 2010, 16:40

Buna ziua, nu vad de ce ar trebui sa fie mai multe comment-uri pentru acest articol, este pur si simplu proportional cu numarul celor interesati de acest sport in Romania. Din pacate acesta este un numar foarte mic acum dar nu a fost mereu asa… Am trait sa vad si meciuri grozave ale Romaniei sau ale echipelor din Romania impotriva celor mai buni din lume si va zic sincer ca eram cu adevarat de temut. Se juca cu tribunele pline si invingeam Franta sau Tara Galiilor.Eu sunt din Constanta si am cunoscut un rugbyst si om legendar pentru Constanta, inginerul Gheorghe Celea. Omul acesta era o legenda atat printre locuitorii Constantei cat si printre rugbystii din toata tara. Era un adevarat colos pentru acele vremuri si un om de un caracter extraordinar.Imi aduc aminte ca intr-un clinci l-a facut KO pe adversarul sau de la Steaua, nimeni altul decat Marin Ionescu unul dintre cei mai buni rugbysti romani din toate timpurile, un rugbyst de 2m si 120 de kg la randul sau. In urma acestei confruntari ceilalti rugbysti il necajeau ca si-a gasit „nasul”. dar Surpriza acesta se casatoreste in mai putin de 1 an si cine avea sa -i fie nas la cununie de aceasta data? Gheorghe Celea 🙂 . In fine dle Ioanitoaia alte vremuri si alti oameni. Mi-ar placea sa mai traiesc sa vad un alt Celea si un alt Ionescu in rugby-ul romanesc…

Giovani (10 comentarii)  •  30 noiembrie 2010, 16:40

In general va admir,desi nu rar va mai si critic.Dar sinteti ZIARIST,nu altceva,ziarist de marca.Eu unul, eram student, prin anii 1970, cind Universitatea Timisoara a reusit-prima in Romania,dupa 1950-sa ia titlul in fata marilor „zilei”.Erau Grivita Rosie,Dinamo ,Steaua mai marii momentului.De atunci iubesc,urmaresc si ma simt tinar vazand rugby.Victoria cu Uruguay a fost superba,la Timisoarta sau Baia Mare erau peste 10 mii de spectatori,la Bucuresti cu 6 mii pe un teren mic,dar mirosind a minge ovala, atmosfera a fost,totusi, sublima.Am lasat fotbalul,tenisul si am stat la rugby.Baietii meritau articolul Dv,merita mai multa mediatizare,merita un TV care sa-i dea saptamanal,dar la noi rugby-ul nu e mediatizat,decat daca vreun nefericit isi rupe sira spinarii.Felicitari pentru articol.

Calarasi (1 comentarii)  •  30 noiembrie 2010, 18:16

Felicitari pentru articol. Atat sa sa scieti mai des in Gazeta si despre alte sporturi.

dany (14 comentarii)  •  30 noiembrie 2010, 18:49

sa traiesti nea ovidiu. sa va spun o poveste romaneasca; la un antrenament de handbal, profesorul i a tinut pe copii 15 min in plus la antrenament. a venit mama unuia din copii, l a facut cu oua si cu otet pe saracul antrenor, de nu mai stia cum i l cheama, ca vezi DOAMNE, i i oboseste copilul. este o mare diferenta de educatie, de mentalitate, de filosofie de viata. de asta au prosperat asa fata de noi in toate domeniile, au respect.

Ana (1 comentarii)  •  7 decembrie 2010, 17:24

Nu credeam niciodata ca dupa aproape 20 de ani, cineva isi va mai aduce aminte de inginerul Gheorghe Celea din Constanta.Ma simt mandra ca sunt fiica lui cea mica si ca-i port cu mandrie numele lui.

Comentează