Iată că se poate!

Deşi Italia a aliniat o garnitură cu trei debutanţi şi fără cîteva vedete, egalul realizat aseară de „naţionala” României trebuie SĂ NE BUCURE. Întîi şi întîi, pentru că a venit, ca un balon de oxigen, la capătul unei lungi şi […]

Deşi Italia a aliniat o garnitură cu trei debutanţi şi fără cîteva vedete, egalul realizat aseară de „naţionala” României trebuie SĂ NE BUCURE. Întîi şi întîi, pentru că a venit, ca un balon de oxigen, la capătul unei lungi şi dureroase serii de eşecuri. Apoi, de remarcat, pentru că n-a fost unul conjunctural, norocos, ci obţinut graţie unei prime reprize convingătoare. Pe parcursul acesteia, băieţii noştri au dovedit un plus de prospeţime, de insistenţă şi de inspiraţie.

Ca de obicei, ei au vrut şi au transpirat. De data asta însă, depăşind accidentarea lui Chivu şi înfruntînd vremea nefavorabilă, „tricolorilor” le-a şi ieşit. Tuturor, dar în special vîrfului Marica, autorul unor incursiuni vijelioase şi al unui gol menit să exprime SUPERIORITATEA elevilor lui Răzvan Lucescu.

După pauză, urmare a introducerii starurilor Pirlo, De Rossi, Gilardino şi Quagliarella, aspectul jocului s-a schimbat. Aducîndu-şi aminte cine e, mai corect spus cine a fost, squadra azzurra a trecut la conducerea partidei, uşor împinsă de la spate şi de arbitri. Spre regretul nostru, rolurile s-au inversat, iar peninsularii au reuşit, în mod logic, să restabilească egalitatea. Una, s-o recunoaştem, ECHITABILĂ.

Repet, scorul înregistrat la Klagenfurt trebuie să ne bucure. Chiar mai mult, să ne facă MAI ÎNCREZĂTORI, ceva mai optimişti, asta în ideea că, oriunde şi oricînd, Italia rămîne un nume şi un renume în fotbalul internaţional, o forţă de temut. Nu-i însă cazul ca egalul să ne şi entuziasmeze, fie şi pentru că meciurile oficiale înseamnă altă mîncare de peşte. În ele să-i vedem pe „tricolori”!