Mesajul lui Piţurcă

Cînd un meci se tranşează la loviturile de departajare, putem spune liniştiţi că echipele respective au fost egale ca VALOARE sau undeva pe-acolo. Aşa au stat lucrurile şi în „sfertul” de Cupă din Ştefan cel Mare, deşi era de aşteptat, […]

Cînd un meci se tranşează la loviturile de departajare, putem spune liniştiţi că echipele respective au fost egale ca VALOARE sau undeva pe-acolo. Aşa au stat lucrurile şi în „sfertul” de Cupă din Ştefan cel Mare, deşi era de aşteptat, părea mai logic, ca formaţia roş-albă să-şi fructifice avantajul terenului propriu. A reuşit abia la loteria penalty-urilor, fără să însemne însă că n-a meritat calificarea, fie ea obţinută greu şi la mustaţă. Părerea mea e că a meritat-o.

Craiova i-a răspuns lui Dinamo cu un joc cursiv şi dîrz, ba a şi irosit în prelungiri, prin M. Costea şi Dina, două şanse excelente de a se desprinde. „Ştiinţa” A MURIT FRUMOS, dar a murit. La fel de adevărat e că, urmare a plusului de experienţă, Dinamo s-a dovedit ceva mai aşezată şi mai periculoasă. Să zicem, mai pragmatică şi mai matură. „Cîinii” au ratat mai mult, incluzînd aici, pe lîngă ocaziile avute de Ad. Cristea, de Torje şi de A. Cristea, şi şutul trimis de M. Niculae în stîlpul porţii adverse.

De înţeles bucuria manifestată la sfîrşit de Andone şi decepţia trăită de Piţurcă. Recunoscînd că „meciul putea salva sezonul”, ultimul şi-a ascuns anevoie amărăciunea. A rostit însă o frază menită să explice că, înainte de orice altceva, de lot, de buget, de stadion etc., la Craiova trebuie urgent schimbată MENTALITATEA: „Băieţii mei, cam alintaţi, sînt datori să realizeze că dacă nu munceşti, nu cîştigi!”. Scurt şi la obiect, degetul pe rană.

Cu alte cuvinte, înapoi la muncă!, mesaj de care s-ar cuveni să ţină seama nu doar tinerii talentaţi ai Universităţii, ci toţi fotbaliştii noştri, indiferent de înzestrare, de club, de vîrstă. Aceştia uită prea des că la performanţă se ajunge cu transpiraţie şi cu SUFERINŢĂ, cu privaţiuni, nu luînd meseria ca pe o glumă şi, în general, viaţa ca pe o chermeză.

Am mai scris că „Ştiinţa” e în ascensiune, dar şi că îi mai rămîne de parcurs drum lung pînă departe. Observaţia lui Piţurcă mă susţine într-un moment în care, din păcate, MUNCA e tot mai rar preţuită, dacă nu şi repudiată, pusă la index. De parc-ar fi o concesie, un compromis, o corvoadă. Evit să fac pe moralistul, însă îndrăznesc să afirm că atît timp cît va continua să ignore munca ori, chiar mai grav, s-o batjocorească, fotbalul românesc nu va progresa. Şi nici societatea.