Oţelul care nu se-ndoaie
De vreo 4-5 săptămîni tot aud că gata, Oţelului i se înfundă, că de, ulciorul nu merge de multe ori la apă! Iată însă că a trecut şi etapa a 14-a, iar echipa gălăţeană continuă să conducă în clasament, […]
De vreo 4-5 săptămîni tot aud că gata, Oţelului i se înfundă, că de, ulciorul nu merge de multe ori la apă! Iată însă că a trecut şi etapa a 14-a, iar echipa gălăţeană continuă să conducă în clasament, ba şi să-şi păstreze AVANSUL DE 4 PUNCTE. N-am pus semnul exclamării la finalul frazei de mai sus tocmai deoarece, deşi neprevăzut, excelentul parcurs al Oţelului a ajuns să nu mai mire. Graţie lui Dorinel şi elevilor lui, surpriza a devenit obişnuinţă.
Vineri seara, Oţelul a bătut cu 1-0 la Craiova. În faţa unor tribune arhipline, care n-au speriat-o, ci au îndîrjit-o, formaţia dunăreană a venit cu lecţia perfect învăţată. A mai demonstrat o dată că ştie ce face şi face bine ce ştie. Inventariind ocaziile ei de gol, e drept, înlesnite şi de inferioritatea numerică a adversarului, Oţelul putea ÎNVINGE MAI CLAR. Important rămîne că şi-a atins scopul şi, prin asta, i-a închis gura lui Mititelu, cel care declarase: “Ce fotbal arată Galaţiul, se strîng toţi în apărare şi, dacă le permiţi, încearcă să te prindă pe contraatac! Atît, mare scofală!”. Spre regretul său, patronul Universităţii a simţit pe propria-i piele că s-a înşelat minimalizînd forţa de grup a Oţelului.
Acum, zău aşa, cam ce-ai putea să mai scrii nou despre liderul Ligii I? Să repeţi că, în absenţa unor nume sonore, VEDETA E ECHIPA ÎNSĂŞI. Una muncitoare şi organizată, căreia i se cere să alerge un meci întreg, dar care, spre lauda ei, chiar se dovedeşte capabilă să ţină un ritm îndrăcit din primul pînă în ultimul minut. Evitînd să cînt aceeaşi melodie, m-am adresat ieri lui Dorinel Munteanu şi lui Marius Stan întrebîndu-i cum explică, în puţine cuvinte, ascensiunea Oţelului?
Amatorii de senzaţional vor fi dezamăgiţi. Antrenorul a răspuns sec “le las băieţilor PLĂCEREA DE A JUCA, însă le pretind disciplină pe teren şi viaţă sportivă în afară, ce-am învăţat eu în Germania”, în timp ce preşedintele a scos-o şi mai greu la capăt: “Muncă şi modestie, nimic special, o stare de normalitate”.
Acestea ar fi secretele Oţelului, “descoperiri” care, încredinţate hîrtiei, riscă să omoare orice articol. Căci cine nu dă din mînă a lehamite, scuteşte-mă, prietene! , citind cuvîntul muncă, parcă alungat din vocabularul actual al românilor?! Merită remarcat însă că, bazîndu-se pe muncă, Dorinel et Comp. au căpătat curaj şi încep să viseze CU OCHII DESCHIŞI. Sincer, îşi imaginează cineva că Oţelul ar putea cîştiga campionatul? Nu vă grăbiţi să ziceţi nu, doar amintiţi-vă ce-aţi gîndit înaintea celui dintîi triumf al CFR-ului! Adevărat că şi-atunci aţi fost sceptici?!