Ovidiu Ioaniţoaia

A vorbit şi a scris pentru milioane de microbişti, a crescut generaţii de ziarişti şi continuă să facă din jurnalism privilegiul de a fi sincer cu oamenii

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Ovidiu Ioaniţoaia
Dopaj la FCSB?!

Când scriam aici, colecția e martoră, că meciul FCSB-CFR va fi de 1 ori X, mă gândeam la forma deosebită a gazdelor, dar și la numeroasele absențe din formația clujeană, obligată să joace pe Arena Națională fără niciun atacant de […]

...

A greșit Rădoi?

Din fericire, acum, în ajunul „triplei” Macedonia de Nord – Germania – Armenia de la sfârșitul lui martie, lucrurile stau altfel. Dacă, luați-o ca glumă, deși nu-i cea mai bună, Chiricheș nu se reaccidentează, atunci e foarte posibil ca toți […]

...

Știre falsă

Când căruța părea să se fi împotmolit mai rău, consilierul președintelui Burleanu a venit la Telekom Sport cu o afirmație care a surprins în aceeași măsură în care a și bucurat. Conform lui Andrei Vochin, în ianuarie-februarie 2022, la etapa […]

...

Spre un caz Oct. Popescu?

Cu atât mai important cu cât puştiul de la FCSB, născut pe 27 decembrie 2002, va fi mezinul „tricolorilor” convocaţi la Euro 2021. Tavi ar mai avea două cicluri la tineret, încadrându-se în regula U21 din Liga 1 până în […]

...

A văzut pe dos!

Hotărât s-o împiedice cu orice preț pe CSA Steaua să promoveze, cunoașteți contextul, Gigi Becali nu s-a lăsat până nu și-a făcut numărul. A trimis la „satelitul” din eșalonul 3 nu mai puțin de 8 jucători din lotul folosit de […]

...

Ovidiu Ioaniţoaia prezintă o întîmplare de-acum un deceniu » Ostatici la San Pedro

Un grup de fotbalişti români a fost sechestrat timp de 5 zile într-un hotel din nord-vestul Hondurasului

Un milion de locuitori Citind despre masacrul de la San Pedro Sula, unde cîţiva indivizi înarmaţi au tras asupra spectatorilor unui meci de […]

luni, 1 noiembrie 2010, 10:20

Un grup de fotbalişti români a fost sechestrat timp de 5 zile într-un hotel din nord-vestul Hondurasului

Un milion de locuitori
Citind despre masacrul de la San Pedro Sula, unde cîţiva indivizi înarmaţi au tras asupra spectatorilor unui meci de fotbal şi au omorît 14 dintre ei, mi-am reamintit ce coşmar am trăit acolo eu însumi, şi nu numai, acum 10 ani. Însoţind o selecţionată de fotbal antrenată de Stoichiţă şi care-i cuprindea, din ce-mi mai aduc aminte, pe B. Vintilă, P. Marin, N. Liţă şi M. Savu, am ajuns pe 18 mai 2000 la San Pedro. Considerat primul centru industrial al Hondurasului, poate cea mai săracă ţară din America Centrală, oraşul număra pe atunci circa 350.000 de locuitori. Statistici recente afirmă că populaţia lui ar depăşi în prezent un milion!

Hotelul s-a închis   
Pe 19 mai şi pe o ploaie torenţială, „naţionala” Hondurasului şi România B, titulatură conjuncturală, au terminat la egalitate, 2-2. Uzi pînă la piele, ne-am întors grăbiţi la hotelul „Copantl”, situat în buricul tîrgului. S-a sunat repede stingerea deoarece dimineaţă trebuia să plecăm spre Salvador, pentru un alt „amical”. N-am mai plecat a doua zi şi nici în următoarele! La micul dejun, ni s-a explicat că pe străzi e nebunie şi că există pericolul ca străinii să fie răpiţi! Marea surpriză, deloc plăcută, a constat în aceea că armata ocupase holul hotelului şi, instalînd un filtru la uşa principală, interzisese orice mişcare. „Cîtă vreme lucrurile nu se vor linişti, ne-a anunţat un ofiţer, aici nu se intră şi nu se iese! Hotelul s-a închis!”. Aşa am stat, ca şi prizonieri, 5 zile şi 5 nopţi.

Ajutor de la consul
Nu eram doar speriaţi, ci şi din ce în ce mai plictisiţi, sătui să privim ore în şir la televizor. În disperare de cauză, Mihai Stoichiţă şi Gabriel Florea, organizatorul turneului (care va continua în Panama, meciurile din Salvador contramandîndu-se), s-au adresat consulului nostru onorific din San Pedro. Fusesem preveniţi că n-avem ambasadă în Honduras, nici măcar în capitala Tegucigalpa. Prompt, a apărut un tip între două vîrste, rotofei şi transpirat, care nu ştia o boabă româneşte. Ne-a explicat că vinde tractoare fabricate la Braşov şi că, în general, afacerea îi merge. Rugat să intervină pentru a ni se îngădui să traversăm strada pînă la mall-ul de vizavi, omul ne-a asigurat că, prin relaţiile sale, va rezolva problema. Şi, într-adevăr, a rezolvat-o.

„Atît de puţini?! Treceţi înapoi!”
Nu ne-a venit să credem, dar a patra zi ni s-a permis să ieşim. Cu o condiţie, numai în grup! Stoichiţă a încetat să-i mai alerge pe jucători în jurul piscinei şi ne-am strîns cam 10-12. Acelaşi ofiţer ne-a numărat şi, după ce ne-a înregistrat meticulos paşapoartele, ne-a atras atenţia să nu ne despărţim. „Există riscul să fim răpiţi?, a întrebat careva cu voce pierită”. Da, am auzit, chiar să vă împuşte!”. Cîţiva au renunţat, iar ceilalţi, deşi cu inima cît un purice, ne-am îndreptat spre mall. Am apucat să parcurgem vreo 30-40 de metri cînd în dreptul nostru a oprit, frînînd brusc, o patrulă a poliţiei. A coborît o matahală gen Rambo şi ne-a luat la rost: „Atît de puţini?! Treceţi înapoi!”. Ne-am conformat. Fusesem liberi 5 minute!

Armele la garderobă!
Lucrurile au revenit la normal şi, în sfîrşit, ni s-a dat voie să circulăm. Cum ne trecuse cheful să vizităm Catedrala ori Planetarium-ul, principalele obiective turistice din San Pedro, încotro s-o luăm în puţinele ore rămase la dispoziţie înaintea zborului spre Panama? Evident, către cel mai renumit restaurant-pub-discotecă din oraş. La intrare, ni s-a cerut să predăm armele! Am crezut că n-am înţeles pînă în clipa în care, aflaţi lîngă noi, un bărbat şi o femeie au depus la garderobă o puşcă şi un pistol! De parcă ar fi luat rujul ori pudriera, femeia a scos din geantă pistolul, şi-a aranjat coafura şi a păşit în local. Fireşte, noi ne-am lăsat păgubaşi şi am făcut cale-ntoarsă la hotel.

Comentarii (20)Adaugă comentariu

Stefan Cel Mic (5 comentarii)  •  1 noiembrie 2010, 22:48

Chestiile astea inca se intampla si astazi… Nenea Stoichita stie in schimb cum e pe-acolo caci a antrenat in Panama prin 2001… Asa e cand salvezi bani acceptand turnee in tari de mana a doua unde poti salva o multime de bani, poti avea parte de surprize…

Dragos C. (78 comentarii)  •  1 noiembrie 2010, 23:49

Incet, incet ne indreptam si noi spre acelasi lucru… Daca mai tine criza vreo doi ani si oamenii isi mai pierd case si masini pe la banci, se mai scad salariile cu vreo 30% si pensiile la fel, o sa auzim de sedii mari de banci atacate cu grenade si pradate ca in vestul salbatic, de patroni de multinationale sau familiile lor rapite pentru bani sau masacrati, de noi mineriade dar cu participare mult mai numeroasa, cu impuscari de prefecti, ministri, patroni de presa sau chiar ziaristi incomoni… Spre asta ne duce FMI-ul! Apoi va fi simplu… dar nu pentru romani…

BB (155 comentarii)  •  2 noiembrie 2010, 1:05

Mishto articol. Multumim si mai vrem. Nea Ovidiu, decat sa scrii despre mocirla din fotbal, mai bine cate o amintire ori un interviu cum au fost cele cu Fanus Neagu si cu Radu Cosasu.

darius (16 comentarii)  •  2 noiembrie 2010, 1:58

domnule Ioanitoaia cel mai impartial dintre impartiali, cel mai obiectiv dintre obiectivi pe cand un sondaj cu „se poate spune ca Rrapid este avantajata de arbitraj”.Sau doar cand e vorba de Dinamo, desi s-a gresit mai mult in favorea celor de la Gaz Metan?In seara asta a fost furt pe fata.Nu vad nici un titlu sau formulari de genul :Pandurii furata ca in codru in Giulesti cum s-a zis de Dinamo.

Stiu sunt un suferind, dar ce sa fac cand vad campania continua din presa prin care clubul Dinamo este demonizat si terfelit.

calator (1 comentarii)  •  2 noiembrie 2010, 3:12

Orasul se numeste de fapt San Pedro del Sulla …

aham (140 comentarii)  •  2 noiembrie 2010, 3:27

dragos omule, nu FMI ne duce acolo ci „vajnicii” nostrii pedelei. altii i-au refuzat si se descurca bine-merci. cat despre turneul ala, chiar ca e de poveste. dar nu numai in honduras e asa, in columbia in anumite zone, e mult mai rau.

IO (228 comentarii)  •  2 noiembrie 2010, 3:32

Asa, ca la gura sobei, ca tot e iarna pe venite.

gery76 (54 comentarii)  •  2 noiembrie 2010, 4:11

Frumos articolul!
Aceste randuri mi-au adus aminte de frumoasa echipa a Hondurasului care a remizat 1-1 cu Spania la world cup 1982 primul meu meci vazut la un cm de fotbal pe sarbi cu excelentii jucatori Zelaya si Maradiaga!!!

Mircea Soim (1 comentarii)  •  2 noiembrie 2010, 6:27

N-a fost o surpriza pentru mine care am vizitat in luna Mai San Pedro Sula si o mare parte a Hondurasului. Lucrurile nu s-au schimbat in bine in ultimii 10 ani cu toate ca am intalnit oameni minunati acolo. Pacat ca nu pot sa va ofer cateva imagini din aventura mea. Nu recomand nimanui sa mearga in Honduras decat in conditii cu totul exceptionale de siguranta.

alex (1 comentarii)  •  2 noiembrie 2010, 7:56

Domnule Ioanitoaia, va rugam:
INCHIDETI FOTBALUL ROMANESC! Si trimiteti-i acasa pe „fotbalisti”, „arbitri”, „conducatori”!
Mi-e scarba!

Filip (10 comentarii)  •  2 noiembrie 2010, 10:26

Hai bre, las-o dracu, ca-i prea melodramatica. Auzi, „ostatici”, sechestrati”…

Petre22 (86 comentarii)  •  2 noiembrie 2010, 10:39

Frumoasa poveste, trista intamplare. Mai vrem, ceva cu Dobrin, mai ales, ca tare l-a iubit si il iubeste Maria Sa Publicul. Cum fotbalul nostru se duce de rapa, mai bine scrieti asemenea povesti atractive. Multumesc anticipat. Un dobrinist din Costesti-Arges.

Claudiu (343 comentarii)  •  2 noiembrie 2010, 12:05

@calator. Gresit, orasul se cheama exact asa cum scrie in text. San Pedro Sula. Am verificat in toate cartile posibile si pe google.

drak (2 comentarii)  •  2 noiembrie 2010, 12:10

Si totusi a uitat cineva de Costly care a spus ca nu se intoarce la vaslui ca ii este frica ? ca e un oras periculos si rau famat? COSTLY DIN HONDURAS! asta merita spanzurat in centrul orasului.

Cosi (255 comentarii)  •  2 noiembrie 2010, 12:26

Foarte frumos articolul, este o placere sa va citesc, apreciez mai ales interviurile pe care le faceti dar si reportajele din calatorii. Chiar simtim nevoia si de ceva de calitate, caci mocirla in care se afla fotbalul romanesc cu jiji, mitici si nasi este din ce in ce mai greu de digerat. Va multumesc pentru aceasta gura de oxigen si mi-ar placea sa citesc o carte in care sa strangeti toate aceste amintiri. Cu stima!

Gabriel Florea (1 comentarii)  •  2 noiembrie 2010, 14:19

Buna ziua la toata lumea, imi amintesc cu placere de aventura in Honduras , si cea mai comica situatie a fost cand eram cu Ovidiu in tribuna oficiala, Honduras da primul gol si unul din tribuna, ne arata degetul… tot stadionul arhiplin in picioare urlau de mama mama , la cateva minute 2-0 pt. Honduras , iar tipul ne arata degetul , tot stadionul in picioare eu cu Ovidiu asezati uitandu-ne unul la altul fara sa zicem nimic , chiar daca ne-am fi vorbit oricum nu ne puteam auzi decat „strigand” unul la altul, minutul 40 Romania ramane in 10 oameni , pauza, cam pe la minutul 60 Romania marcheaza primul gol, jajajajajaja doi nebuni eu si Ovidiu am sarit in picioare strigand Gooooooooollllllllll ! imaginati-va 2 voci intr-un stadion imens…. adica practic nimic jajajajaja , m-am intors la tipul din Honduras si i-am aratat si eu degetul, faza s-a repetat si a doua oara dupa care am plecat toti la hotel. Cu discoteca asa e, insa ce nu stie Dl Ioanitoaia ca dupa ce s-au intors toti la hotel am luat bodyguardul meu si am plecat la disco cu savu si ceilalti, nu ne lasau sa intre fiindca baietii erau in trening si adidasi, a venit patronul si ca in texas jajajaja , a aruncat de la mese pe cei care stateau jos si ne-au asezat pe noi, ahhh la toaleta mergeam cu tipii , cred ca a fost singura data in viata mea cand am facut pis cu unul cu pistolul in spatele meu, jajajaja , felicitari pt articol Dl. Ovidiu, cand am sa ma las de impresariat am sa scriu o carte : „Adevarata fata a fotbalului” salutari la toti romanii !

Stefan Olteanu (5 comentarii)  •  2 noiembrie 2010, 14:58

Va salut!

Domnule Ioanitoaia,

Imi place foarte mult stilul dumneavoastra. Suntem o natie cu mult prea putina demnitate, mult prea putine valori recunoscute si promovate. Mai suferim si de osesia „tabloidelor”. Mult mai usor demolam. CU construitul e mai greu. Ne trebuie ani buni pentru a ne schimba si gandi altfel!

Va felicit si va urez multa sanatate si putere „de scriere”.

zbang (7 comentarii)  •  2 noiembrie 2010, 15:17

Domnule Gabriel Florea, va rog frumos, daca scrieti vreodata cartea sa renuntati la jajajajajajajaja. E un tic ingrozitor. Multumesc

Stefan Cel Mic (5 comentarii)  •  2 noiembrie 2010, 16:00

Lui Gabriel Florea. Bafta cu cartea. Poate in ea ai sa scoti toate „jajajajaja” de care pomenesti asa des…

Carabush (1 comentarii)  •  2 noiembrie 2010, 20:53

Un articol care mi-a placut. Nu ma omoram dupa stilul lui Ioanitoaia, cam sec si cu pretentia ca autorul le stie pe toate si nu accepta alta opinie, dar evocarea respectiva m-a captivat. Parca citeam una din corespondentele trimise din Africa de Sud.

Comentează