Ovidiu Ioaniţoaia despre Pantelis Kapetanos » Dreptatea grecului
Pantelis Kapetanos a debutat la Steaua pe 30 iulie 2008, iar de atunci a strîns 71 de meciuri şi 31 de goluri în toate competiţiile. N-a fost şi nu e un jucător fiţos, dimpotrivă, s-a distins prin modestie, prin echilibru. […]
Pantelis Kapetanos a debutat la Steaua pe 30 iulie 2008, iar de atunci a strîns 71 de meciuri şi 31 de goluri în toate competiţiile. N-a fost şi nu e un jucător fiţos, dimpotrivă, s-a distins prin modestie, prin echilibru. N-a creat probleme clubului ori coechipierilor, dar le-a pus destule adversarilor, numeroase şi grele. Cu 15 goluri înscrise în sezonul trecut, l-a secondat pe Andrei Cristea în topul celor mai productivi atacanţi din Liga I. Aşa a ajuns în “naţionala” Greciei şi la Mondialele 2010 din Africa de Sud.
Şi din cauza dificultăţilor de limbă, Kapetanos a vorbit rar. În ciuda statutului de vedetă, a părut să se simtă stînjenit în această postură. Surprinzător însă, deunăzi a acordat un amplu interviu Gazetei, dialog pe parcursul căruia s-a dovedit cel pe care-l ştiam, un tip în banca lui. Cumpănit, educat, de bun-simţ.
Exprimîndu-şi ataşamentul faţă de culorile roş-albastre şi faţă de susţinătorii lor, nu s-a sfiit să facă şi unele observaţii critice. De pildă, a dezaprobat elegant, cu discreţie, frecventele schimbări de antrenori efectuate în Ghencea, ca şi, lărgind cadrul discuţiei, în întreg campionatul. La fel, s-a dezis de sistemul cantonamentelor folosit de majoritatea echipelor noastre, inclusiv de cele fruntaşe. Considerîndu-le prea dese şi prea lungi, grecul a atras atenţia că asemenea cantonamente mai degrabă plictisesc decît mobilizează.
Trebuie să fim de acord cu el în ambele situaţii. Adică să admitem, deşi fără plăcere, că practicile neagreate de Kapetanos, profesioniste doar cu numele, continuă să reprezinte o frînă în calea dezvoltării fotbalului românesc, o piedică. Nu mai sînt la modă, constituie rămăşiţele unei concepţii învechite, din care pricină mulţi le-au abandonat. Din păcate, noi încă le preţuim.
Cîţiva vor sări cu gura că e aiurea să plecăm urechea la un străin venit să mănînce o pîine albă şi care, mai devreme ori mai tîrziu, de regulă însă mai devreme, îşi va vedea de drumul lui. Să nu ne dea nouă Kapetanos lecţii, se vor indigna respectivii.
Fals, exact de opiniile unui străin s-ar cuveni să ţinem cont deoarece acesta n-are motive să înfrumuseţeze realitatea întîlnită aici, dar nici s-o urîţească. Pentru că, lipsit de intenţia de a deveni antrenor în România sau conducător de club, nu-i interesat să-şi cosmetizeze imaginea, să cîştige simpatie. Practic, unul ca Pantelis Kapetanos spune ce constată privind în jur şi tocmai de aceea merită ascultat.