Mai moale cu atitudinea!
Rădoi a caracterizat la fix eșecul cu Austria, declarând "Am arătat ceva mai bine, dar rezultatul n-a fost bun".
![Permalink to Mai moale cu atitudinea!](https://blogsport.gsp.ro/ioanitoaia/wp-content/uploads/sites/2/2020/10/RKX_1131-900x524.jpg)
Continuarea lui „Avem o problemă în ultimii 30 de metri, aducem mingea foarte bine acolo, unde finalizarea lasă de dorit” e însă discutabilă. Întrucât naționala n-are o problemă de rezolvat, ci o grămadă. Între care, mai nou, și egoismul unor jucători. În poziții în care se impunea să paseze, Bancu, Maxim, Alibec și Deac au ales să tragă ei la poartă. Așa au irosit situații de gol favorabile.
Am auzit repetată fraza că „tricolorii” au dovedit miercuri atitudine. Că aspectul merită scos în față, evidențiat ca un câștig. N-aș zice. Deoarece dăruirea ori angajamentul, să definim astfel atitudinea, trebuie să fie subînțeleasă pentru cei ce îmbracă tricoul naționalei. La acest nivel, cine nu se implică și nu transpiră n-are ce căuta. Ca atare, haideți s-o lăsăm mai moale cu atitudinea pentru că, lăudând-o, înseamnă să lăudăm normalitatea! Firescul.
Fără dubii că în disputa cu austriecii au contat absențele lui Chiricheș, D. Grigore și Fl. Coman, părtași la succesul de la Klagenfurt, ca și cea decisă de Rădoi a lui Crețu. Ele îi oferă circumstanțe atenuante selecționerului. Totuși, acesta ar avea de răspuns la câteva întrebări. De lămurit unele chestiuni. De pildă, de ce a optat pentru o linie de fund în 4 și una de atac în 3, nu cumva era indicată mai multă precauție?!
Plecând de aici, ar fi de urmat ori de respins concepția lui Rădoi că spectacolul primează, nu rezultatul? În care scop naționala trebuie să-și asume riscuri și să fie neapărat ofensivă. Istoria nu prea-i dă dreptate lui Rădoi. În sensul în care, mai circumspecți, hazardându-se puțin, Iordănescu și Pițurcă au pierdut mai rar. Și oricum au evitat umilințe de genul celei suferite la Oslo.
Să admitem că selecționerul gândește spectaculos. Atractiv. Dar și practic? Are el la dispoziție fotbaliștii capabili să-i transforme planurile în realitate? Cu părere de rău, mă îndoiesc. Chiar nu cred.
Cât despre jucătorii de miercuri seara, exceptându-l pe Tătărușanu, din nou number one, s-au mai distins, în opinia mea, Răzvan Marin, Burcă și Bălașa. Atât. În frunte cu Mitriță, care n-a dus la bun sfârșit niciuna dintre acțiuni, parcă împiedicându-se în minge, ceilalți au dezamăgit. Au vrut, dar n-au putut. Nu le-a ieșit nimic. De aici concluzia că vina înfrângerii cu Austria, a treia la rând în mandatul lui Rădoi, trebuie împărțită între antrenor și băieții lui.
În ce mod vor reacționa fanii? În loc să realizeze că naționala încearcă să treacă prin furtună ca o corabie avariată, amenințată cu naufragiul, unii suporteri se vor dezlănțui iarăși împotriva lui Ianis Hagi. O vor ține cu beizadeaua, răsfățatul, pilosul și alte alea. Ignorând că Ianis, folosit miercuri numai un sfert de ceas, va face 22 de ani săptămâna viitoare, în vreme ce, cvasiinexistenți și ei cu Austria, Alibec a împlinit 29, Maxim 30 și Deac chiar 34! De acord că Ianis nu trebuie introdus meci de meci, dar nu se convoacă singur și nici nu se bagă de capul lui în echipă. Nu el e principala problemă a naționalei, n-ar strica să pricepem asta.