Un caz inventat
Luna trecută, când s-a discutat serios despre aducerea lui Mario Camora la națională, un portughez ce urma să ia cetățenie română, vreo 50-60 de ultrași din facțiunea "Honor et Patria" au mers la cantonamentul "tricolorilor" din Mogoșoaia și au manifestat zgomotos împotriva naturalizării.

A fotbaliștilor în general, a lui Camora concret. Mi-am exprimat atunci dezacordul față de atitudinea lor în editorialul „Proteste fără rost” din 15 septembrie.
Mai nou, după ce Rădoi a anunțat oficial convocarea lui Camora pentru partidele cu Islanda, Norvegia și Austria, protestele s-au întețit. Ba au și devenit, din păcate, agresive, contondente. Fanii din grupul „Uniți sub Tricolor”, aceiași de la Mogoșoaia ori poate alții, au emis un comunicat dur, de revoltă la adresa „federației de mafioți” și a „antrenorului fără moralitate!”. Conform gândirii acestor așa-ziși suporteri, mentalitate învechită, retrogradă, prezența unui străin „ar perverti iremediabil identitatea echipei naționale”! Fiți atenți, nu oricum, ci iremediabil!
E de regretat că textul respectiv, cu o tentă xenofobă ușor de detectat, depășește limitele unui dialog civilizat. Ba și proferează, poziție inacceptabilă, jigniri și amenințări. Le-ați descoperit mai devreme.
Întrucât am mai scris pe marginea subiectului, nu mai detaliez de ce Camora, în curând 34 de ani, 343 meciuri pentru CFR, jucătorul activ cu cele mai multe sezoane la rând (10) în tricoul unei singure formații, de 4 ori campion etc, merită să facă parte din lotul și chiar din reprezentativa României. Firește, dacă Rădoi apreciază că are nevoie de el.
Nu vreau să mă repet nici reluând exemplele folosite pe 15 septembrie, menite să demonstreze că nici măcar unor naționale continentale de top nu le-a căzut rangul să recurgă la naturalizări. Așa au evoluat sau evoluează brazilianul Alcantara în echipa Spaniei, compatriotul său Jorginho în a Italiei, ghanezul Asamoah în a Germaniei și așa mai departe. Lista nu-i lungă, ci foarte lungă.
Vă invit să privim lucrurile și din alt unghi. Adică să ne reamintim că săritoarea în înălțime Alina (Galina) Astafei a cucerit la JO 1992 argint pentru România și la CM 1995, după ce obținuse cetățenia germană, aur pentru Germania. Să reținem și că înotătoarea Roxana Mărăcineanu, născută la București în 1975, dar cetățean francez din 1991, a condus între septembrie 2018 și iunie 2020 Ministerul Sporturilor din Paris. Ce să vezi, n-au găsit francezii alt ministru decât o româncă, ceea ce n-a indignat și nici măcar n-a mirat. În fine, fotbalistul băimărean Vasile Miriuță, azi antrenor, n-a jucat în naționala României, dar a strâns 9 selecții în cea a Ungariei. Surprinzător, vecinii noștri nu s-au rușinat pentru asta. Nu li s-a părut înjositor, contra identității. Un atentat la ea.
Bref, nu-i poate împiedica nimeni pe membrii lui „Honor et Patria” ori ai lui „Uniți sub Tricolor” să protesteze. E dreptul lor. Nu înseamnă însă, chiar nu înseamnă, că susțin o cauză corectă, nobilă. După părerea mea, inventând un caz, o problemă, ei greșesc. Cu atât mai clar cu cât, sub nicio formă, n-ar trebui să jignească și să amenințe.