Dinamo și respectul

În cadrul restructurării declanșate la Dinamo după preluarea clubului de către spanioli, Contra l-a chemat pe portarul Straton, 31 de ani luna viitoare, și l-a anunțat că nu mai are nevoie de serviciile sale. Să se ducă în Liga 3 […]

În cadrul restructurării declanșate la Dinamo după preluarea clubului de către spanioli, Contra l-a chemat pe portarul Straton, 31 de ani luna viitoare, și l-a anunțat că nu mai are nevoie de serviciile sale. Să se ducă în Liga 3 ori să-și caute de drum! Deoarece în locul său va veni, lângă ibericul Tomas Mejias (31 de ani), compatriotul acestuia Rene Roman Hinojo, ex-Almeria, care până la 37 de ani, îi va împlini în decembrie, n-a apărat decât în diviziile inferioare, niciodată în LaLiga!

Evident, Cătălin Straton nu-i nici Neuer, nici Ter Stegen. Nu-i nici măcar Tătărușanu. Ajuns vara trecută în „Groapă”, după ce Piscitelli s-a transferat peste noapte la Madeira, el a prins doar 16 meciuri în tricoul roș-alb, 12 dintre ele în campionat. De fiecare dată a pus însă mult suflet. Și-a dovedit atașamentul numai și prin aceea că a intrat pe teren și accidentat, cu glezna cât butucul! Tocmai în această idee, pentru că și-a ajutat echipa cu orice risc, că n-a lăsat-o la ananghie, nu era normal, nici fair, nici omenește, să i se trântească ușa în nas. Ca Straton să fie tratat ca un nimeni.

În măsura în care șefii au ignorat devotamentul lui, și Contra împreună cu ei, suporterii și-a adus aminte. Ca atare, au postat pe Facebook că „Două lucruri rămân: Caracterul acestui om și Respectul nostru. Băiatul ăsta merită toate mulțumirile. Pe cei care ne-au fost alături cu toată inima când era cel mai greu nu-i vom uita!”.

Vă reamintesc că nu vorbim despre niște suporteri oarecare. Mă refer la unii care n-au pregetat să bage adânc mâna în buzunar pentru a cumpăra acțiuni și a salva astfel corabia roș-albă de la naufragiu. La rându-le, unor asemenea susținători li se cuvine respect maxim. O reverență.

Mai departe, să judecăm fără patimă că operațiunea de „spaniolizare” (scuzați barbarismul!) din Ștefan cel Mare era necesară pentru ieșirea din tunel. Personal, nu împărtășesc pesimismul celor care se tem că „Dinamo merge spre faliment” (Lupu) sau că „tot ce se petrece acolo e complet neprofesionist” (Pițurcă).

Chiar sper că noii investitori, Pablo Cortacero et Comp., nu-s niște păcălici. Că sunt de bună-credință. Inclusiv în clipa în care se angajează să le achite străinilor achiziționați pe bandă rulantă, majoritatea spanioli, salarii de 20.000 și chiar de 30.000 de euro, precum lui Borja Valle, autorul eurogolului din partida cu Botoșani! Multe dintre ele și de 10 ori mai mari decât ale românilor, care încasează precum R. Grigore, internațional U21, doar 2.500 pe lună!

De văzut ce soluții va găsi Nuevo Dinamo să onoreze astfel de contracte faraonice, recorduri pe piața internă, când are restanțe de două luni la jucători. Dar și la Nistor, Mihalcea, Prunea și alții. Iată de ce opinez că se exagerează cu importurile, exemplul lui Rene Roman Hinojo fiind grăitor. Clar că l-a recomandat amănuntul că s-a născut la Cadiz, nu la Făurei.

Absolut de acord că, lăsat de izbeliște, Dinamo ajunsese în sapă de lemn și trebuia schimbat ceva din temelii. Cum adevărat e și că Pablo Cortacero și ai lui au dreptul să decidă și în privința lotului de jucători. Banii lor, deciziile lor. Logic ar fi să țină însă cont și de tradiția și de identitatea grupării în discuție, de 18 ori câștigătoare a campionatului și de 13 a Cupei, prima semifinalistă de CCE din fotbalul tricolor.

Altfel spus, să prețuiască istoria clubului și să fie mândri de el. Nu să-l transforme într-o colonie față de care fanii să se simtă indiferenți. Ori chiar, și mai rău, ostili.