Onoare învinșilor!
Deși e veche strategia de a supralicita valoarea adversarului, iar lui nu-i e străină, Dan Petrescu chiar n-a exagerat de data asta

Croații de la Dinamo Zagreb erau de lăudat. Fie și numai pentru că au atins de 3 ori în ultimii 5 ani grupele UCL, în vreme ce o formație românească n-a mai ajuns atât de sus de la Steaua (FCSB) în 2013-2014, cu Reghecampf pe bancă. Încă un reper? În actuala ierarhie FIFA, clasamentul mondial, Croația ocupă locul 6, iar România 37! Ca atare, să nu-l mai suspectăm pe Petrescu!
Trăiam cu impresia că fotbaliștii croați sunt mai buni decât echipele lor, variantă pe care Dinamo Zagreb a infirmat-o printr-un joc organizat, metodic, realist. Mi s-a părut uneori, m-am înșelat?, c-o văd la lucru pe CFR într-una din zilele ei faste. În ideea că a rezistat bărbătește 70 de minute în inferioritate numerică și a depășit șocul de a fi egalată în minutul 90+3, apreciez că Dinamo a meritat calificarea. O spun cu strângere de inimă, dar nu mă sfiesc. A știut mai bine ce vrea.
De precizat însă, obligatoriu, că a obținut-o și cu noroc. Ajutată de replica adesea modestă a campioanei României. Care a transpirat, dar a fost câteodată precipitată, parcă fără busolă. Cum nu putem da vina pe lipsa ei de experiență, cu 8 jucători având peste 20 de partide în cupele europene (Chipciu 53, C. Deac 46, Susici 44 etc), ne explicăm scăderea de formă, de prospețime, prin oboseala garniturii din Gruia. Prin uzura unei formații care a avut 9 componenți din 15 trecuți de 30 de ani, Vinicius de 36, C. Deac și Rondon de 34, Camora de 33 și așa mai departe. Cel mai tânăr dintre clujeni, Itu, 20 de ani, a apărut abia în minutul 113.
Logic că echipa n-a mai avut destul suflu, vioiciunea necesară. Deși nou-venitul Debeljuh, croatul nostru!, a scos un penalty și o eliminare, ba a și egalat la 2, iar Rondon a pasat ca în manual la golul din prelungiri, CFR a suferit exact acolo unde de regulă câștiga meciurile. La mijlocul terenului a jucat după chipul și asemănarea lui Deac de miercuri seara, șters, neinspirat, anonim. În condițiile în care, repet intenționat, oboseala, uzura și anii s-au tot acumulat, Petrescu are perfectă dreptate să ceară întărirea urgentă a lotului. E imposibil, utopie curată, să-ți imaginezi că una și aceeași echipă poate învinge la infinit pe mai multe planuri.
Regretând calificarea pierdută la un singur șut, n-ar trebui să căutăm cu lumânarea țapi ispășitori. Să nu-i pretindem lui Bălgrădean, care a respins greșit la golul 1 al croaților, să fie Neuer ori Ter Stegen când el nu-i nici măcar Arlauskis. La fel, să nu tragem în Golofca și în Boli, cei ce-au ratat loviturile de departajare, ci să le acordăm înțelegere. Să nu uităm că ei au executat, sub o presiune imensă, deoarece alții, socotiți mai tehnici, s-au ferit s-o facă. Au fugit de răspundere.
Cert e că, evoluând adesea sub așteptări, CFR a scăpat trenul de Champions League și va încerca să urce în cel de Europa League. E neplăcut, mai ales că a jucat acasă, dar nu un capăt de țară. Prilej de înmormântare. Atât a putut, se întâmplă și la case mai mari. Să ne aducem însă aminte, așa-i normal, că e campioana țării, că ne-a oferit numeroase bucurii, ca și puncte pentru fotbalul românesc, drept pentru care să-i ținem pumnii strânși, să-i urăm baftă! După acest dramatic 5-6 din Gruia, să-i felicităm pe învingători, dar să-i onorăm pe învinși! Cum îndeamnă și imnul echipei, Forza CFR!