Un text acid la adresa preşedintelui CCA » Ceata lui Vasilică

Zilele trecute, în stilul lui de a-i ameninţa pe arbitri, nu de a-i instrui, Vasile Avram i-a avertizat pe aceştia că ei şi carierele lor depind de clasamentul stabilit de forul pe care-l conduce. Altfel spus, le-a arătat pisica. Ca […]

Zilele trecute, în stilul lui de a-i ameninţa pe arbitri, nu de a-i instrui, Vasile Avram i-a avertizat pe aceştia că ei şi carierele lor depind de clasamentul stabilit de forul pe care-l conduce. Altfel spus, le-a arătat pisica. Ca să respectăm adevărul, asta nici nu le strică unora dintre cavalerii fluierului, cu precădere celor ce obişnuiesc să calce în străchini.

Nimic anormal pînă aici. Exceptînd tonul vehement, aşa se întîmplă pretutindeni şi e logic să ne adaptăm. La fel de logic pare însă şi să ne întrebăm pe ce bază se întocmeşte clasamentul cu pricina, pe ce criterii? Întrucît răspunsul sună „pe baza notelor date de observatori”, lucrurile încep să se încurce dintr-un motiv lesne de sesizat. Deoarece observatorii respectivi sînt subordonaţi lui Vasile Avram, situaţie care îi obligă, fireşte, să urmeze linia trasată sau măcar sugerată de şeful lor. Implicit, şi să-l protejeze pe Marius Avram, un arbitru tînăr şi talentat, dar la a cărui ascensiune rapidă au pus umărul tatăl său şi subalternii acestuia. Ba chiar un umăr zdravăn, de vreme ce nu s-au sfiit, forţînd lucrurile, să-l desemneze pe băiatul preşedintelui numărul 1 pe 2009, deşi fusese suspendat!!!!

Nu pretinde nimeni că Vasile Avram le-ar ordona membrilor CCA să-i favorizeze odrasla. Nu, doar că mulţi dintre aceştia au datorii morale faţă de cel care i-a adus în comisie ori i-a promovat pe lista observatorilor, cazurile lui Anton Heleşteanu, Marian Dorobanţu, Cornel Fecioru, Nicolae Marodin, Marian Salomir, Constantin Zotta şi ale altora. Ştiţi vorba, eşti om cu mine, sînt om cu tine, drept pentru care oficialii menţionaţi, majoritatea lor, nu ezită să-şi manifeste recunoştinţa. În ce mod? Simplu, acordîndu-i lui Marius Avram note mai mari decît merită.

Există cîţiva arbitri, Balaj, Tudor şi Deaconu, care se sustrag unei asemenea discuţii. Graţie valorii dovedite şi a experienţei acumulate, ei intră într-o categorie superioară. Dar, să zicem, Kovacs Istvan, promovat în acelaşi timp cu Marius Avram, „centralului” din Carei ce şanse îi rămîn să promoveze în condiţiile în care fiul preşedintelui e permanent împins de la spate? Să nu ocolim răspunsul: nici o şansă. Kovacs s-a angajat într-o luptă dinainte pierdută.

Ameninţînd cu un clasament pe care-l decid el însuşi şi apropiaţii lui, Vasile Avram a mai îngroşat o dată obrazul. Şi-a închipuit că ne poate lua de fraieri, că înghiţim găluşca. E trist, însă şi mai trist e că Federaţia, recte Mircea Sandu, continuă să-i permită fostului tuşier de duzină să-şi facă mendrele, să-şi facă jocurile. Şi tot ar fi ceva dacă ar fi numai trist. Din păcate e şi grav, foarte grav. Cu Avram la pupitru şi cu băiatul său ridicat în slăvi în orice împrejurare, arbitrajul nostru nu va ieşi la lumină. Nici acum, nici vreodată.