Cadou de la bulgar

Privită prin prisma palmaresului și a cotei jucătorilor, finala Cupei dintre FCSB și Sepsi nu părea să aibă istoric. Între altele, deoarece prima echipă a câștigat din 2003 încoace de două ori trofeul, pe când cealaltă, fondată în 2011, s-a […]

Privită prin prisma palmaresului și a cotei jucătorilor, finala Cupei dintre FCSB și Sepsi nu părea să aibă istoric. Între altele, deoarece prima echipă a câștigat din 2003 încoace de două ori trofeul, pe când cealaltă, fondată în 2011, s-a calificat acum pentru întâia oară în ultimul act al competiției. Aceeași diferență sensibilă se consemna și sub aspectul cotelor de piață, bucureștenii fiind evaluați de patru ori mai mult decât covăsnenii. Unii la 27,6 milioane de euro, ceilalți la numai 7,5.

Surprinzător, dar îmbucurător, finala a avut istoric. Sosită la Ploiești pe post de outsider, după unii, de carne de tun, Sepsi a început vânjos partida. Mai vie, mai activă. Insistentă, a presat și a obținut câteva cornere, adevărat, în fața unui adversar pasiv. Parcă așteptând ca, mai devreme sau mai târziu, valoarea de pe hârtie să-i aducă golul și victoria. Să pice para mălăiață.

Astfel, în nota de ușoară dominare a ardelenilor, mai direcți, mai muncitori, s-a terminat repriza 1. Interval în care, exceptând ratarea lui D. Man din minutul 35, FCSB n-a arătat mai nimic.
După o jumătate de meci plăcută ochiului, deși fără nici măcar un șut pe poartă!, FCSB și-a adus aminte că e marea favorită a finalei. A iuțit ritmul și a împins liniile. A trecut la cârma partidei și au lipsit numai câțiva centimetri să deschidă scorul, când „bomba” lui Panțâru a zguduit stâlpul din dreapta lui Niczuly. Biciuită permanent de pe margine de un Leo Grozavu tânăr și neliniștit, Sepsi a rămas vigilentă, cu atitudine, doar că încet, încet a cedat mingea și terenul.

Golul roș-albaștrilor a căzut logic, însă și cu ajutorul fundașului advers Dimitrov. Într-o fază simplă, bulgarul parcă și-a încurcat picioarele, iar D. Man, numărul 1 la FCSB, a zis merci pentru cadou.
Cum Bouhenna a încasat două „galbene” în decurs de câteva minute, formația din Sf. Gheorghe n-a mai găsit resurse să egaleze și a pierdut onorabil. A murit frumos. Mai ales că a ratat, prin Celea, o ocazie imensă în inferioritate numerică! La rându-i, fără să impresioneze, FCSB a învins totuși pe merit, asta grație unei reprize secunde mai energice, mai coerente. Dacă scopul scuză mijloacele, fanii săi și noul antrenor Petrea se pot declara mulțumiți. Personal, o credeam capabilă de mai mult.

Așa a cucerit Toni Petrea primul trofeu din cariera sa de „principal”. Nu m-aș grăbi însă să-i atribui lui trofeul, întrucât Petrea și Neubert abia au intrat în vestiar. Ca atare, apreciez că ambii au avut dorința să schimbe ceva în bine, nu și timpul necesar. I-aș trece Cupa, simbolic, în contul cucernicului Vintilă, care a adus echipa până aici.